Astazi am avut ocazia sa intru in viitorul mall din Arad, Atrium Center. Este primul mall adevarat din Arad si cred ca orasul nostru avea nevoie de asa ceva. Chiar daca in interior inca se lucreaza de zor pentru a fi gata pe sfarsitul lunii, tot am apucat sa vad si sa-mi dau seama cum o sa arate in final. Deschiderea oficiala va fi pe data de 23 Martie 2010 dar fara public. La acea data va fi doar o petrecere la care participa constructorii, chiriasii, si cel mai probabil oficialitatile din Arad. Data la care publicul larg va avea acces este 26 Martie 2010.

S-a discutat destul de mult despre noul cinema din acest mall si a fost asteptat cu sufletul la gura de foarte multi cinefili din Arad. Toti acei oameni printre care ma numar si eu vor fi dezamagiti cand vor afla ca CinemaCity-ul din acest mall nu va fi gata decat in luna August. Cinema-ul are 10 sali dar deocamdata nu este construit decat scheletul lor. Pentru cei ce vor sa vada Alice in tara minunilor in format 3D ii invit la Timisoara. Se pare ca aradenii o sa mai depinda de mall-ul din Timisoara pana spre sfarsitul verii.

In rest totul pare ok. Magazine sunt suficient de multe incat sa poti sa-ti speli ochii pe acolo pe toata perioada weekend-urilor. Ceea ce nu am aflat inca sunt detaliile legate de Foodcourt.

Nu am mai fost de multa vreme la un concurs de Karate dar ieri mi-am amintit si motivul. Aceste concursuri sunt atat de prost organizate incat ca spectator trebuie sa stai toata ziua in tribuna pentru a putea urmari pe cineva apropiat. Ne-am adunat toata gashca si am pornit spre sala polivalenta unde un prieten participa la acest concurs de karate. Daca el a venit tocmai de la Brasov pentru a lupta in Arad ne-am gandit sa-i facem galerie din tribuna.

Cu foarte mult noroc am apucat sa prindem primele lui evolutii la kata si kumite undeva in jurul orei 12. Dupa acele evolutii am plecat sa mancam ceva si ne-am intors dupamasa pe la 16:00-17:00, timp in care el a ramas la sala asteptand urmatoarea lupta. Am stat in tribune pana in jurul orei 21:00 dar tot nu am mai apucat sa-l vedem luptand pentru ca si pe noi ne-a daramat foamea si oboseala (e greu sa stai toata ziua) si am plecat spre casa. Seara ne-a spus ca el a plecat de la sala pe la ora 23:00 dar concursul nu era inca terminat.



E destul de stupid sa organizezi un astfel de concurs si sa tii concurentii toata ziua cu un sandwich in stomac asteptand de la el sa se mai si lupte. De la participanti si pana la spectatori, toti au fost dezorientati la aceasta competitie pentru ca nimeni nu stia ce urmeaza, cand urmeaza sau daca mai urmeaza ceva. Organizatorii au inghesuit sute de participanti in sala intr-o singura zi. Din tribune totul a aratat ca un maraton care parca nu se mai termina. Destul de aiurea cand ma gandesc ca acest sport trebuie sa-i invete pe tineri ce este disciplina.

Daca tot am stat atat de mult Continuare… »

Duminica trecuta am fost pana in Obor sa beau o cafea. Nu am mai fost acolo de foarte multa vreme si cu toate ca afara statea sa inceapa ploaia tot am onorat invitatia unor prieteni de a bea cafeaua la una dintre gheretele de acolo. Au laudat cafeaua aia intr-un hal inca am zis ca neaparat trebuie sa vad si eu cum e. Cand am ajuns acolo si am intrat in ghereta am avut senzatia ca am intrat intr-o afumatoare de la tara. Mirosuri fine de transpiratie, tigani holbandu-se la un televizor pus pe o masuta si pe care rula un film 3D de te dureau ochii sa te uiti la el, trei mese amarate si cateva scaune tineau de cald oamenilor din obor care sorbeau linistiti din cafea pentru a se dezmorti putin. Cat timp am stat in acea ghereta (aprox. o ora) am ascultat doar doua melodii pe care barmanul nu mai avea chef sa le schimbe fiind probabil preferatele lui. Daca toate lucrurile de acolo au fost nasoale, nu acelasi lucru il pot spune si despre barman si cafea. Barmanul este un tip pe la vreo 40 de ani dar care se misca foarte foarte repede. Nu am vazut nici prin cluburile de fitze asemenea barman. Daca aveti drum prin obor trebuie neaparat sa intrati in acea ghereta cu riscul sa va imputiti de fum. Este extraordinar cat de repede serveste absolut orice fel de bautura, chiar daca trebuie facuta pe loc. Cafeaua este foarte buna – o cafea nici prea tare dar nici prea slaba, aromata, o cafea numai buna de baut dimineata.

Zilele trecute am fost pana la o banca pentru a-mi reface cardul VISA. Cardul vechi a expirat in Ianuarie dar pana acuma nu am apucat sa ajung pe la sediul bancii pentru informatii suplimentare. Am aflat ca o sa-mi schimbe cardul cu unul cu cip (WoW – ce-i aia? ). Dupa ce mi-a insirat toate taxele si m-a pus sa aleg cateva optiuni am trecut la acte. A tot pregatit ea pe calculator fel si fel de documente – de la cerere de schimbare card, deschidere cont nou pana la inchidere conturi vechi si renuntare card. Toate aceste documente au iesit la imprimanta pret de ~5 minute de am crezut tanti de la ghiseu s-a pus pe printat Shogunul. Fara sa numar paginile printate am putut observa foarte clar ca erau peste 60 de foi A4. De la conditii de afaceri si pana la cere de emitere si utilizare a cardului, toate aceste foi mi-au fost aruncate in brate pentru a le studia eu acasa. Stau si ma gandesc daca aceste documente nu ar fi putut fi trimise foarte simplu printr-un mail la adresa pe care m-au pus sa o completez intr-unul dintre formulare. Risipa atat de hartie cat si de cerneala in imprimanta, asta e ceea ce am observat eu la aceasta banca. Sunt sigur ca peste tot se intampla la fel dar pentru a reduce costurile noi lasam oameni fara serviciu, ca doar asa putem reduce cheltuielile. Se lucreaza complet aiurea, fara o logica in tot ceea ce se intampla si ne mai miram ca o ducem greu.

Trecand peste toate am fost totusi multumit de amabilitatea doamnei de la ghiseu care nu m-a obligat sa completez de vreo 5 ori acelasi lucru pe o groaza de foi oferindu-se sa le completeze ea mai tarziu. Acum astept sa fiu sunat pentru a ridica amaratul de card pentru care s-a stricat un sfert de top de hartie.

Am auzit din ce in ce mai des vorba “Vreau sa-mi cumpar bicicleta!”. Ok, e un lucru sanatos si cat se poate de normal, de european, dar odata cu acest lucru apar o gramada de probleme. Trec cu vederea faptul ca plecand spre vest nu mai intalnim nicio tara fara piste pentru biciclisti dar la noi sunt doar probleme cand vine vorba de constructia acestora. Trec cu vederea pana si faptul ca soferii s-au dezobisnuit de a avea grija de biciclisti, acestia fiind victime sigure daca circula prin centrul orasului. Pot sa trec cu vederea alte multe lucruri legate de biciclisti si de interzicerea acestora de a pedala pe digul de pe malul Muresului dar nu trec cu vederea faptul ca toate rastelele de biciclete (asa se numeau?) au disparut de pe langa institutiile importante din oras si de pe langa magazinele din centru. Pe vremuri erau plin de astfel de rastele prin oras unde puteai sa-ti pui bicicleta si sa o asiguri cu un lacat. Azi, daca mergem prin oras, putem observa cum acei putini biciclisti care au mai ramas isi leaga bicicletele de gratiile geamurilor sau de pomii mai subtiri de pe centru. E penibil dar ce sa faci daca foamea e mare si fierul vechi inca se vinde bine!

In acest sfarsit de saptamana am apucat sa fac doua chestii noi pentru mine. Vineri seara am fost invitati de niste prieteni la StandUp Comedy in fostul club Renaisance din Arad. A fost distractiv, au fost multe pule, tzatze si buci atat la propriu cat si la figurat. Multe dintre glumele auzit acolo le-am stiut din alte bancuri mai vechi sau mai noi. O mare parte din spectacol se bazeaza pe glumele facute pe seama celor din public. Nu e recomandat sa stati la prima masa de la scena daca nu suportati mistoul pentru ca sunteti victime sigure. Mi-a placut si cred ca am sa mai merg si altadata chiar daca DJ-ul ne-a afumat de nu ne-am mai vazut.

Sambata seara am fost pentru prima data la bowling fiind invitati de alti doi prieteni. Mi-a fost putin frica sa nu ma fac de ras dar s-a intamplat asa cum se intampla de cele mai multe ori cu incepatorii – ei castiga. Am apucat intr-o singura ora sa jucam doua partide pe care le-am castigat fara drept de apel Promit ca o sa ofer revansa celorlalti participanti intr-o data viitoare pentru ca mi-a placut suficient de mult incat sa vreau sa mai joc si altadata.

A fost un weekend bun in care am avut “norocul” de a incepe ploaia la 30 de minute dupa ce am spalat masinile dar in care m-am simtit foarte bine. Am pus la cale cu Rares si un mic proiect care o sa ne ocupe o buna parte din timpul liber dar pe care nu-l putem incepe decat odata cu venirea caldurii. Nu spun mai multe despre acest proiect pentru a nu strica sperata supriza