Datorita locului de munca la care lucrez am avut ocazia sa intru in casele a sute de oameni din Arad. Am vazut locuinte dintre cele mai luxoase dar si case de oameni ce o duc de pe o zi pe alta. Extremele mi-au demonstrat cat de mare poate fi diferenta dintre locuitorii acestui mic oras. Tot umbland din casa in casa am observat ca la o anumita categorie de oameni atmosfera din casa e numai una, una posomorata ce te lasa cu un gust amar, una ce-mi strica buna dispozitie din ziua respectiva. Din aceasta categorie de oameni fac parte pensionarii.

Am vazut case de pensionari frumos aranjate. Chiar daca lucrurile din ele erau foarte vechi, oamenii au stiut sa tina ordinea si curatenie din casa la un nivel decent. Am vazut pensionari cazuti la pat care se rugau la Dumnezeu sa le scurteze chinul prin care trec, iar langa ei un fiu sau nepot care incearca sa-i faca ultimele clipe cat mai fericite. Cu toate ca aceasta categorie de oameni este cea mai defavorizata la noi in tara, am remarcat cata buna dispozitie pot avea unii dintre ei. De cele mai multe ori batraneii iti spun cate un banc vechi ce nu-l gasesti pe niciun site de profil, un banc prin care incearca sa-ti stearga imaginea de casa veche si intunecata in care traiesc.

Toti acesti pensionari au dreptul la fel ca si noi sa aiba pe masa ceea ce-si doresc de sarbatori. Din pacate insa, foarte putini sunt ajutati de copii sau nepoti pentru ca acestia nu o duc nici ei bine sau sunt nepasatori. O ultima sansa pentru ei este ajutorul ce il pot primi de la casa pensionarilor. Am auzit si eu de ea si cunosc oameni care se imprumuta de acolo cu 1-2 milioane de lei pentru a putea pune ceva pe masa de Craciun si la trecerea dintre ani. Tristetea din ochii acestor oameni nu poate fi descrisa decat prin poze, poze pe care am vrut sa le fac dar m-am razgandit. Nu vreau sa fac din acesti oameni modele demne de mila cuiva. Acesti oameni ar trebui sa fie respectati si ajutati pentru ca isi petrec ultimii ani din viata gandindu-se ce o sa puna maine pe masa. Pentru acesti oameni venirea iernii este un adevarat calvar pentru ca incalzirea este foarte scumpa, e un lux. Am fost in astfel de case si pe perioada iernii si pot spune ca temperatura de afara nu difera cu mult de cea din casa, diferenta facand-o lipsa vantului. Oamenii isi opresc caloriferele pentru a nu plati caldura si unii spun ca din zgarcenie dar motivul e cu totul altul, din saracie.

Vin sarbatorile si as vrea ca toti cei ce au bunici sau parinti batrani sa ii ajute cum pot, sa ii viziteze in preajma sarbatorilor pentru ca bucuria din sufletele lor o sa le tina de cald o buna bucata de vreme. Nu mai am niciun bunic in viata dar stiu cum se bucurau cand ma duceam pe la ei.

Sarbatori Fericite tuturor pensionarilor, buni sau rai (pentu ca exista si d’astia).