Pentru ca am fost liberi astazi ne-am gandit sa mergem sa vizitam ceva prin imprejurimi. Un coleg mi-a sugerat sa ma duc sa vad castelul de la Capalnas (jud. Arad).

Pe la ora 10 am plecat spre localitatea cu pricina pe un drum pe care nu am mai fost niciodata cu toate ca stiam de existenta lui. Localitatile de pe acest drum sunt atat de rupte de restul societatii incat toti oamenii se uitau la noi ca la niste persoane cazute din cer. Odata ajunsi in localitate am inceput sa scanam zona in cautarea castelului. Dupa cateva curbe apare dupa niste copaci si mirificul castel care de fapt este spital de nebuni (la propriu). Stiam de existenta unui astfel de spital in acel sat dar nu mi-ar fi trecut prin cap ca este gazduit de acest castel. Dupa ce am parcat masina la intrare mi-am luat aparatul foto si am plecat la fotografiat. Am apucat sa fac 4 poze pana sa ne intrebe o doamna de pe acolo daca am cerut voie sa facem poze. I-am raspuns ca nu, pentru ca nu stiam ca trebuie sa cerem voie (la poarta nu exista niciun paznic sau vreun afis cum ca nu am avea voie sa fotografiem) si am fost condusi la directorul spitalului castel. Prin curte era plin de persoane in varsta nu tocmai intrege la minte, un domn chiar intrand cu noi in vorba despre cum am ajuns acolo si cat e un bilet de autobus pana in Arad. Intr-un sfarsit apare si directorul spitalului care putea fi cu greu deosebit de celelalte persoane internate atat prin aspect cat si prin modul de abordare. Nu-i mai retin numele dar pot spune ca in Romania astfel de oameni ar trebui sa stea cu oile pe deal, nu sa conduca un spital de nebuni. I-am explicat destul de explicit intentiile noastre si cum ca am venit tocmai din Arad pentru a vedea acest castel dar tot nu ne-a lasat sa-l fotografiem. A inceput sa-mi ceara o legitimatie chiar daca i-am explicat ca nu suntem ziaristi sau reporteri angajati si ca am venit pe cont propriu.

Castelul in sine nu este foarte frumos dar cred ca s-ar putea scoate bani daca ar fi obiectiv turistic asa cum apare el pe hartile judetului (nicidecum spital de nebuni) mai ales ca este la doar 3 km distanta de DN7 (Arad-Deva).

Austriecii scoteau bani din orice, chiar si dintr-un cacat (la propriu) aflat intr-un vas de toaleta pus la loc de cinste intr-un muzeu. Noi ne batem joc de tot ceea ce ne-au lasat stramosii nostrii distrugand putin cate putin, intr-un ritm nu foarte alert dar constant, toate constructiile din care s-ar putea scoate un ban prin punerea acestora in circuite turistice.

Daca acel domn mi-ar fi spus ca trebuie sa platesc pentru a putea face poze sau daca ar fi existat un afis la intrare cum ca este interzis persoanelor neautorizate sau daca mi-ar fi vorbit mai frumos sau daca…, atunci nu l-as fi banuit ca ascunde ceva despre care nu vrea sa afle nimeni. Acel ceva nu poate fi decat situatia mizera in care se afla pacientii internati in acel spital de nebuni. Nu cred ca exista vreun leac in acel spital care sa-i vindece pe cei ce ajung acolo cu sau fara voia lor.

Castelul cu parter si etaj, construit in jurul anului 1860 de catre arhitecti si mesteri italieni, a fost restaurat in anul 1964 fiind unul din cele mai frumoase monumente de arhitectura din judetul Arad.

Remarcabila, fatada decorata cu patru coloane de piatra si capitele corintice avand in cele trei spatii cate o usa considerabila iar deasupra lor cate o fereastra patrata, este prevazuta deasupra in toata lungimea cu o cornisa artistic dantelata.

Usile amintite comunica intre salonul castelului si spatioasa terasa, la care accesul din exterior este asigurat de doua trepte de marmora in forma de semicerc. Inconjurat de un spatios parc cu o suprafata de castelul are in fata statuia unui cerb.

In castel a trait un timp Alexandru Mocioni (1841 – 1909), presedintele Partidului National Roman din Crisana si Banat, ales la Conferinta de la Timisoara din 1869, cunoscut animator al vietii culturale din Transilvania.

Inainte de a afla ca nu avem voie sa facem poze am apucat totusi sa fac cateva. Una este chiar aceasta.

sursa informatii castel