Am ajuns cu bine in Melbourne dupa o calatorie de ~35 de ore inceputa cu drumul catre aeroportul din Budapesta. Am trecut printr-o gramada de filtre, am fost verificati si ras-verificati. Am fost si stresati din cauza intarzierii avionului dintre Budapesta si Londra, avion care s-a invartit 45 de minute desupra londrei pana ce a primit acceptul sa aterizeze. Disperarea noastra era cu atat mai mare cu cat trebuia sa schimbam terminalul in Londra pe un aeroport pe care nu am mai fost si nu aveam la dispozitie decat putin peste o ora. Pana la urma ne-am imbarcat cu bine pe ditamai avionul (Boeing 747-400) dar nu am putut decola timp de vreo 30 de minute din cauza conditiilor meteo.



Drumul pana in Hong Kong a fost crancen. Mi-au amortit fundul si picioarele de atatea ori incat le-am si pierdut numarul. M-am plimbat prin avion, am facut atata miscare cat imi permitea locul dar cu toate acestea am fost tot amortit. Statul pe scaun timp de 11 ore nu e deloc usor. In Hong Kong am reusit sa ne miscam putin prin aeroport, suficient de mult pentru vreo doua controale ale bagajului de mana. Nu am inteles de ce ne-au verificat de doua ori dar sa masca de pe fata chinezilor de aparare impotriva gripei porcine ne-a facut sa le intelegem disperarea de a-si mentinea numarul populatiei cat mai ridicat.

De la Hong Kong spre Melbourne am reusit si noi sa adormim cateva ore si asa drumul a parut mult mai scurt. Odata ajunsi in Melbourne am stat cu pumnii stransi pana in momentul in care am vazut ambele bagaje venind pe banda. Pentru ca intr-un bagaj am avut alimente a fost nevoie ca inainte de a iesi din aeroport sa mai fim controlati la bagaje inca odata, suplimentar fata de ceilalti. Domnisoara care ne-a verificat bagajul s-a inmuiat toata cand a deschis geanta si a vazut romanul pe care il citeste Sandra, New Moon de Stephenie Meyer si ne-a lasat sa plecam.

In acesta dimineata am plecat spre Dandenong Ranges National Park unde o gramada de papagali au sarit pe noi pentru a-i hrani.



Dupa ce am saturat toti papagalii am pornit spre SkyHigh pentru a vedea Melbourne-ul de sus. Din cauza cetei nu s-a vazut foarte clar orasul dar am ramas totusi placut surprins de calitatea serviciilor de acolo. In varf de munte este un labirint naturat pe care am vrut sa-l vedem dar odata ajunsi acolo am vazut ca pe usa scria ca lunea este inchis. Totusi, daca ai urcat pana acolo pentru el, poti sa cauti un angajat care o sa vina sa-ti deschida si te lasa sa intri sa-l vezi. Ba mai mult, la iesire am primit fiecare cate un ecuson pe care scria “I was Amazed!”

Kokoda a fost primul loc in care norocoasa de Sandra a vazut un cangur tanar in salbaticie. In acest parc 100% salbatic am putu observa vegetatia de aici si cateva specii de pasari. Mergand pe o alee nu foarte circulata, Sandra a tresarit cand prin fata ei a trecut un cangur. Nu am poza pentru ca totul s-a intamplat atat de repede incat eu nu am apucat sa-i vad decat coada.



Spre seara am fost pana la ocean pentru a vedea apusul. Din pacate soarele a “intrat” in apa exact peste un nor. Am facut si aici cateva poze dar nu ne-am intins prea mult pentru ca vantul rece sufla foarte tare pe plaja.



Am reusit astazi sa fac ~600 de poze dar din pacate nu prea am timp sa le aleg, asa ca o sa fiu putin mai zgarcit pana cand o sa ajungem acasa.