blog de om veşnic nemulţumit
Am 27 de ani si sunt insurat, motiv pentru care sunt bombardat din toate partile cu “si copii cand ai de gand sa faci?”. Am discutat cu mai multe persoane despre acest subiect si nu am putut ajunge la o concluzie. Probabil niciodata nu o sa ajung. Tot timpul ma intreb cum e cel mai bine sa-ti cresti propriul copil pentru a deveni un om bun si cu picioarele pe pamant. Ma intreb tot timpul ce educatie trebuie sa-i ofere parintii unui copil si ce trebuie lasat sa experimenteze de unul singur pentru ca sa nu ajunga un om rau.
In scurta mea experienta de viata am avut ocazia sa cunosc tot felul de oameni. De la tineri cu discernamant care stiau ce vor de la viata pana la vagabonzi care au colindat puscarii din toata lumea. Am reusit sa-mi dau seama ca nu ajunge sa fi un parinte bun care se ocupa de educatia copilului pentru ca un singur pas gresit facut de acesta ii poate strica viitorul. De cele mai multe ori acest pas este facut cand isi alege anturajul din care vrea sa faca parte. Un singur pas gresit facut la o varsta la care poate nu e in stare sa faca diferenta dintre bine si rau poate distruge “munca” parintilor de pana atunci.
In fiecare zi la stiri apar tot felul de reportaje despre invatamantul precar din Romania. In fiecare zi putem vedea cum demnitatea unor profesori respectati de generatiile trecute a ajuns sa nu mai existe. Elevii isi ameninta cu pumnul profesorii la scoala facandu-i pe acestia sa para neputinciosi in fata unui pusti de liceu. Nu in putine randuri am vazut tineri care batjocoresc oamenii in varsta de pe strada fara a le trece prin cap ca acestia au nevoie de ajutor nu de batjocura lor.
Scolile respectabile de altadata au ajuns lagare pentru copii de bani gata. Locurile unde generatii intregi de elevi au ajuns olimpici prin rezultate deosebit de bune la invatatura sunt acum doar o adunatura de impresii pentru tineri. Holurile scolilor au ajuns podiumuri de prezentare pentru elevii imbracati in haine scumpe, decolteuri generoase si bijuterii de marca. Telefonul mobil a ajuns un accesoriu mai necesar decat pixul si hartia. In magazine ghiozdanele au fost inlocuite cu genti pentru laptop si posete incapatoare ocupate de farduri si bani. Sandwich-ul facut dimineata de parinti pentru pauza mare a fost inlocuit cu un Big Mac sau chiar cu o cafea si o tigara la barul din colt.
Fiind tanar poate vad altfel modul in care isi petrec tinerii timpul liber si poate ca mi-e frica sa fac un copil tocmai din motivul asta. Nu stiu ce sa spun dar parca nu as vrea sa-mi cresc copilul intr-o astfel de tara.
15 Responses for "Esti sigur ca vrei un copil?"
Fix de asta nu vreau altceva decat sa schimbam mentalitatea … si daca asta nu mere … atunci merg eu in alta tara unde macar se face scoala bine … nu ca la noi
Perfect d’acord.
@Adrian din Arad: chiar crezi ca mai poti schimba mentalitatea oamenilor?…eu nu mai am sperante
Intrebarea asta o aud și eu des. De cât sunteți căsătoriți? De un an și ceva…a, ar fi timpul pentru un copil deja! Ce fain, când hotărăsc alții ce ar fi timpul pentru tine…:)
Nu este vorba doar de mentalitate in sensul strict al cuvantului.Este , pur si simplu (chiar daca e greu de digerat) , felul nostru de a fi,este insasi definitia de “a fi român”.Din pacate aspectele astea au devenit “normale” in perioada actuala.Se mai poate face ceva?Eu zic ca da.Nu tot timpul firescul de azi a fost tolerat in trecut si nu cred ca va mai fi tolerat foarte mult in viitor pentru ca ,asemeni oricarei societati civilizate,va trebui sa ne regasim demnitatea,identitatea,statutul de tara europeana etc.Sistemul de invatamant despre care vorbesti nu a fost pana mai ieri acelasi cu cel de azi (imi aduc aminte cat am invatat ca sa pot sa intru la o facultate in timp ce azi daca ai bani s-a rezolvat problema educatiei) si cred ca in viitorul apropiat cand ne vom da seama ca situatia nu e tocmai roz la nivel de “capete luminate” (nu skinheads
) va trebui totusi facuta o schimbare.Ca sa concluzionez:intr-adevar intreg sistemul e bolnav si,ca sa devin on-topic,asta se reflecta si in gradul de natalitate de care vorbeai.Nu e doar o parte a sistemului “corupta”.E intreg sistemul praf si pana nu vom face ceva problemele de genul celei ridicate de tine vor persista.
@causeofdeath: e bine ca esti optimist…inca mai crezi ca se poate face ceva, speranta care eu nu o mai am.
daca tot stam si filozofam atat o sa ajungem parinti batrani. din ceea ce am vazut eu, cei 7 ani de acasa conteaza cel mai mult. restul, presupun ca e aleator. conteaza sa`i dai baza de educatie si informatiile ca fiul/fiica ta sa discerne singuri ce e rau si ce e bine.
Sunt sigur,al meu are deja un an si atata distractie nu a fost niciodata in casa.Referitor la educatie trebuie sa-ti amintesti permanent ca esti exemplu pentru copilul tau si sa nu faci niciodata ce nu ai vrea sa copieze de la tine.
Nu trebuie tu sa schimbi mentalitatea tuturor, trebuie sa o schimbi doar pe a ta si sa te comporti ca atare.
Celor care te intreaba “cind ai de gind sa-ti faci copii ?” eu
unu le-am raspuns scurt si taios: “Copii imi fac cind vreau eu si citi vreau eu, nu cind/citi vreau altii”.
Daca ai copil, conteaza foarte mult valorile care i le setezi in cei 7 ani de acasa si conteaza experientele bune sau rele prin care trece pina la virsta la care reuseste sa aleaga singur ce e bine si ce e rau.
De asemenea trebuie sa-l lasi (intr-un mediu controlat de tine) sa experimenteze viata, sa-i dai ocazia sa invete de mic atit de la tine cit si din experientele lui proprii si astfel sa-si formeze singur sitemul de valori dupa care se ghideaza.
Copii cind sint mici ii au pe parinti ca model pe care il urmeaza si instinctiv (chiar daca nu o arata) asteapta sa fie indrumati de parinti atunci cind experimenteaza ceva nou.
Nu e usor, insa satisfactiile sint pe masura.
@kid: suna incurajator ceea ce spuneti aici dar parca frica de mediul in care ar fi nevoit sa creasca tot nu mi-a pierit!
Seba, mie personal nu mi-ai dat impresia ca ti-ar fi frica de mediul in care traiesti (a.k.a ti-ar fi frica sa iesi din casa).
Fiecare dintre noi interactioneaza cu mediul inconjurator si prin aceste interactiuni il modifica mai mult sau mai putin in asa fel incit sa corespunda cit mai bine cu sistemul personal de valori.
aoleo…sa nu intram in detalii…in Romania sistemul de valori deabia daca mai exista…poate doar in cazuri izolate
seba, cat timp sistemul de valori exista in familii, tot e ceva. daca ii oferi copilului tau in sistem solid de valori, n`o sa`si schimbe parerea tot restul vietii. cum e invatat de mic asa ramane.
Dar care era intrebarea? Nu facem copii pentru ca ni frica sa nu-i crestem bine, sau n-avem cu ce sai crestem bine sau ca nu-i facem cand vreau altii ( societatea, mama, tata) ?
perfecta dreptate mai ai.dar totusi sa nu dam numai vina pe copii,sa mai dam vina si pe parintii care ii “cresc”.eu pe parinti ii condamn cel mai mult.daca faci un copil atunci mai si educal.fara educatie 7 ani de acasa sa dus pe ……… toata omenirea.este foarte greu sa cresti un copil, sa ii dai tot ce vrea.dar din ce???? statul nostru este de tat ………..nu ma mir de faptul ca invatamantul se plange ca nu au elevi destui in clasa intai, sau in general.
Leave a reply