Astazi am avut ocazia sa intru in viitorul mall din Arad, Atrium Center. Este primul mall adevarat din Arad si cred ca orasul nostru avea nevoie de asa ceva. Chiar daca in interior inca se lucreaza de zor pentru a fi gata pe sfarsitul lunii, tot am apucat sa vad si sa-mi dau seama cum o sa arate in final. Deschiderea oficiala va fi pe data de 23 Martie 2010 dar fara public. La acea data va fi doar o petrecere la care participa constructorii, chiriasii, si cel mai probabil oficialitatile din Arad. Data la care publicul larg va avea acces este 26 Martie 2010.

S-a discutat destul de mult despre noul cinema din acest mall si a fost asteptat cu sufletul la gura de foarte multi cinefili din Arad. Toti acei oameni printre care ma numar si eu vor fi dezamagiti cand vor afla ca CinemaCity-ul din acest mall nu va fi gata decat in luna August. Cinema-ul are 10 sali dar deocamdata nu este construit decat scheletul lor. Pentru cei ce vor sa vada Alice in tara minunilor in format 3D ii invit la Timisoara. Se pare ca aradenii o sa mai depinda de mall-ul din Timisoara pana spre sfarsitul verii.

In rest totul pare ok. Magazine sunt suficient de multe incat sa poti sa-ti speli ochii pe acolo pe toata perioada weekend-urilor. Ceea ce nu am aflat inca sunt detaliile legate de Foodcourt.

Nu am mai fost de multa vreme la un concurs de Karate dar ieri mi-am amintit si motivul. Aceste concursuri sunt atat de prost organizate incat ca spectator trebuie sa stai toata ziua in tribuna pentru a putea urmari pe cineva apropiat. Ne-am adunat toata gashca si am pornit spre sala polivalenta unde un prieten participa la acest concurs de karate. Daca el a venit tocmai de la Brasov pentru a lupta in Arad ne-am gandit sa-i facem galerie din tribuna.

Cu foarte mult noroc am apucat sa prindem primele lui evolutii la kata si kumite undeva in jurul orei 12. Dupa acele evolutii am plecat sa mancam ceva si ne-am intors dupamasa pe la 16:00-17:00, timp in care el a ramas la sala asteptand urmatoarea lupta. Am stat in tribune pana in jurul orei 21:00 dar tot nu am mai apucat sa-l vedem luptand pentru ca si pe noi ne-a daramat foamea si oboseala (e greu sa stai toata ziua) si am plecat spre casa. Seara ne-a spus ca el a plecat de la sala pe la ora 23:00 dar concursul nu era inca terminat.



E destul de stupid sa organizezi un astfel de concurs si sa tii concurentii toata ziua cu un sandwich in stomac asteptand de la el sa se mai si lupte. De la participanti si pana la spectatori, toti au fost dezorientati la aceasta competitie pentru ca nimeni nu stia ce urmeaza, cand urmeaza sau daca mai urmeaza ceva. Organizatorii au inghesuit sute de participanti in sala intr-o singura zi. Din tribune totul a aratat ca un maraton care parca nu se mai termina. Destul de aiurea cand ma gandesc ca acest sport trebuie sa-i invete pe tineri ce este disciplina.

Daca tot am stat atat de mult (mai mult…)

Duminica trecuta am fost pana in Obor sa beau o cafea. Nu am mai fost acolo de foarte multa vreme si cu toate ca afara statea sa inceapa ploaia tot am onorat invitatia unor prieteni de a bea cafeaua la una dintre gheretele de acolo. Au laudat cafeaua aia intr-un hal inca am zis ca neaparat trebuie sa vad si eu cum e. Cand am ajuns acolo si am intrat in ghereta am avut senzatia ca am intrat intr-o afumatoare de la tara. Mirosuri fine de transpiratie, tigani holbandu-se la un televizor pus pe o masuta si pe care rula un film 3D de te dureau ochii sa te uiti la el, trei mese amarate si cateva scaune tineau de cald oamenilor din obor care sorbeau linistiti din cafea pentru a se dezmorti putin. Cat timp am stat in acea ghereta (aprox. o ora) am ascultat doar doua melodii pe care barmanul nu mai avea chef sa le schimbe fiind probabil preferatele lui. Daca toate lucrurile de acolo au fost nasoale, nu acelasi lucru il pot spune si despre barman si cafea. Barmanul este un tip pe la vreo 40 de ani dar care se misca foarte foarte repede. Nu am vazut nici prin cluburile de fitze asemenea barman. Daca aveti drum prin obor trebuie neaparat sa intrati in acea ghereta cu riscul sa va imputiti de fum. Este extraordinar cat de repede serveste absolut orice fel de bautura, chiar daca trebuie facuta pe loc. Cafeaua este foarte buna – o cafea nici prea tare dar nici prea slaba, aromata, o cafea numai buna de baut dimineata.

In acest sfarsit de saptamana am apucat sa fac doua chestii noi pentru mine. Vineri seara am fost invitati de niste prieteni la StandUp Comedy in fostul club Renaisance din Arad. A fost distractiv, au fost multe pule, tzatze si buci atat la propriu cat si la figurat. Multe dintre glumele auzit acolo le-am stiut din alte bancuri mai vechi sau mai noi. O mare parte din spectacol se bazeaza pe glumele facute pe seama celor din public. Nu e recomandat sa stati la prima masa de la scena daca nu suportati mistoul pentru ca sunteti victime sigure. Mi-a placut si cred ca am sa mai merg si altadata chiar daca DJ-ul ne-a afumat de nu ne-am mai vazut.

Sambata seara am fost pentru prima data la bowling fiind invitati de alti doi prieteni. Mi-a fost putin frica sa nu ma fac de ras dar s-a intamplat asa cum se intampla de cele mai multe ori cu incepatorii – ei castiga. Am apucat intr-o singura ora sa jucam doua partide pe care le-am castigat fara drept de apel Promit ca o sa ofer revansa celorlalti participanti intr-o data viitoare pentru ca mi-a placut suficient de mult incat sa vreau sa mai joc si altadata.

A fost un weekend bun in care am avut “norocul” de a incepe ploaia la 30 de minute dupa ce am spalat masinile dar in care m-am simtit foarte bine. Am pus la cale cu Rares si un mic proiect care o sa ne ocupe o buna parte din timpul liber dar pe care nu-l putem incepe decat odata cu venirea caldurii. Nu spun mai multe despre acest proiect pentru a nu strica sperata supriza

Am fost astazi pe la targul de nunti din Arad, complexul Expo. Ofertele au crescut in numar fata de acum doi ani cand eram direct interesati de ele. Din ce am observat, marea batalie se da intre firmele care orneaza sala sau iti pregatesc nunta de la cap la coada. Acum doi ani Dalisis conducea detasat pe piata acestui segment de firme dar acum vad ca au aparut nume noi dar care promit multe.

Cam toate firmele folosesc pentru ornamente flori de toate tipurile. Am gasit astazi un stand plin de lalele (foarte frumos), dar parca tot crinii regali si trandafirii (albi, rosii si galbeni) conduc in topul celor mai folosite flori. Concurenta ofertantilor de servicii foto/video este si ea mare. Chiar daca sunt destul de multe persoane care ofera aceste servicii aparent banale, se poate observa destul de usor cat de mare este diferenta dintre acestia urmarind calitatea serviciilor si ideile noi. Incet, incet pozele de studio se muta in aer liber, iar binecunoscutele decoruri de la cele mai renumite studiouri sunt inlocuite de tinerii fotografi cu peisaje vii sau decoruri noi alese chiar de clienti.

Am scos si eu aparatul foto de la naftalina si am facut cateva poze la acest targ.



(mai mult…)

Weekend-ul asta m-am jucat cu doua programe de editare video. Mi-am adus aminte ca am filmat in vara un drum pana la Covasant si inapoi si m-am gandit sa ma joc cu acea filmare. Pacat ca drumul a fost sub orice critica si ca nu am reusit sa fixez camera foarte bine pe bord pentru ca imaginea tremura destul de serios. In rest sunt destul de multumit de rezultat.



E destul de reusit pentru prima incercare de a filme de pe bordul masinii. Suportul nu a fost unul foarte reusit dar am sa ma stradui sa fac un astfel de clip plimbandu-ma prin Arad.

Am scris pe blog despre o casa din care s-a furat cam tot ce se putea fura, ziua in amiaza mare, cu mult tupeu. Am ramas surprins atunci de faptul ca toata lumea a inchis ochii in momentul in care ieseau tiganii din acea casa cu tomberoanele pline cu lemn. In prezent acea casa nu mai are geamuri, usi, podele sau alte chestii din lemn care se puteau fura. La ce temperaturi sunt afara as putea paria ca toate acele lucruri au ajuns cenusa in teracotele tiganilor din imprejurimi.

Ieri am avut ocazia sa vad si proprietarul acelei case. Un italian la vreo 50 de ani imbracat tip-top, frezat/coafat dupa ultima moda dar care, in momentul in care a coborat din masina am crezut ca o sa lesine. A ramas cu gura cascata pana la pamant cand a vazut ca in afara de pereti, o parte din acoperis si poarta nu a mai ramas nimic din casa (monument istoric) pe care a cumparat-o in urma cu ceva timp. A inceput sa bata la usile vecinilor si sa ceara explicatii dar tot ce a putut obtine a fost “Ce era sa facem noi?!”.

Unii au spus ca au chemat politia in nenumarate randuri cand au vazut hotii la munca dar pana au ajuns echipajele la ea hotii incalzeau deja teracotele din casele lor. Proprietarul era atat de dezorientat incat nu stia ce sa faca. Cred ca a sunat si la politie dar, la fel ca si mine, era deja convins ca nimic nu se mai poate rezolva. Nu i-a venit sa creada ca hotii au furat pana si incuietoarea de la poarta.

Pentru acest proprietar probabil ca cel mai bun lucru pe care poate sa-l faca in acest moment e sa lase casa in continuare nepazita pana ce aceasta o sa se darame singura.

Acum stau si ma intreb daca proprietarul si-a atins scopul si acum joaca teatru sau chiar e unul din multii proprietari pradati de hoti!?

Daca o mai tine asa clar ca ma duc la padure cu placa…sa fiu tras de masina! (o sa filmez chestia aia…daca o sa se intample)

Ieri dimineata aradenii s-au trezit inzepeziti. Peste noapte zapada asternuta a scos oamenii cu maturi in strada pentru a-si curata masinile. Am citit pe pe Internet ca in aproape toata tara oficialitatile au fost “surprinse” si luate pe nepregatite, din nou, de aceasta zapada. Ma declar multumit de cum s-au miscat in Arad utilajele care se ocupa de curatarea drumurilor. In jurul orei noua dimineata principalele artere ale orasului au fost curatate pentru a se putea circula decent.

Tinand cont de faptul ca ieri toata ziua a nins, orasul a ramas cat de cat curat. Aseara s-a asternut un strat consistent de zapada pe asfalt dar azi dimineata am ramas placut surprins sa vad ca totul era curatat. In centrul orasului s-au curatat si parcarile de pe marginea drumului in cursul noptii.

Nu stiu ce parere au altii dar eu de data asta sunt multumit!

O poarta verde imensa din lemn pe care scrie mare “NU BLOCATI INTRAREA” ramasa fara clanta la intrare, este tranzitata din 30 in 30 de minute de tigani care ies din curte cu tot ce pot cara in maini. Dupa cateva ore de munca asidua in interiorul casei au intrat si cu doua pubele pentru a putea cara “marfa”.

Casa face parte din cladirile care alcatuiesc centrul vechi al orasului Arad aflat in plina reabilitare. Proprietarul casei, un italian, a cumparat acest imobil cu scopul de al darama si a construi in locul lui un bloc cu 4 nivele dar proiectul a fost respins de catre oficialitati tocmai din cauza istoricului acestui imobil. Este pacat ca toata lumea inchide ochii si lasa ca aceasta casa sa fie vandalizata de tiganii din preajma in timp ce proprietarul probabil ca este in Italia. Acesti tigani au inceput sa scoata podelele casei urmand probabil sa o fure toata, caramida cu caramida, lasand in urma doar fatada care probabil ca o sa se darame singura. Incet, incet toate casele vechi din Arad o sa ajunga in aceeasi situatia datorita neimplicarii oamenilor care ar trebui sa lupte pentru conservarea lor.

Daca vreo persoana o sa fie interesata de aceasta casa o pot gasi pe strada Gr. Alexandrescu la numarul 22.