Un documentar bun trebuie sa te tina cu ochii in televizor la fel ca si un film de actiune bine facut. Home (2009) face parte din categoria documentarelor care nu te lasa sa te dezlipesti de ecran pana la sfarsit.

Prin furnizarea a unor imagini unice din peste cincizeci de tari, toate privite de la inaltime, prin faptul ca ne impartaseste nedumeririle si ingijorarile sale, prin tot acest film, Yann Arthus-Bertrand ne arata ca oamenii au reusit sa distruga in ultimii 50 de ani un echilibru greu format de natura in 200.000 de ani. Documentarul a fost pus la dispozitia tuturor pe youtube, acesta fiind un semn cat se poate de clar ca trebuie sa fie vazut de cat mai multa lume. Nu recomand acest documentar ci spun ca trebuie vazut neaparat.

(mai mult…)

M-am lasat convins de doi prieteni si am incercat sa urmaresc si eu mai mult de 10 secunde postul TV1000. Am tot auzit ca sunt filme bune, filme mai vechi dar ce merita vazute. Aseara am avut norocul sa vad un film bun (Death Wish) in rolul principal jucand Charles Bronson. Imi aduc aminte de cand eram mic, ca ma uitam fara ezitare cu tatal meu la filme in care juca acest actor. Daca va plac filmele vechi va recomand acest canal tv, merita.

Aseara am urmarit acest film deloc rau, un film de actiune, un film despre Cavalerii Templieri si ordinul acestora. Furtul unor obiecte ce au apartinul cavalerilor sunt furate de catre 4 calareti dintr-o expozitie din New York-ul zilelor noastre. Printre obiectele furate se numara si un decodificator ce poate descifra drumul catre Comoara Cavalerilor Templieri. Recomand acest film tuturor chiar daca nu se ridica la nivelul Codului lui DaVinci sau altele de genul acesta, dar totusi este un film bun.

Aseara am invatat sa fac inca un lucru inainte sa ma uit la un film. Neaparat sa ma uit cate minute tine pentru ca am reusit sa ma culc dupa ora doua noaptea. Filmul tine aproape 3 ore

(mai mult…)

Saptamana asta am avut parte de doua filme bune cu distributii pe masura. Singura asemanare dintre aceste doua filme a fost Ray Liotta, acesta jucand doua roluri total diferite intr-o maniera cum numai el stie. Primul film a fost despre moarte (Powder blue), despre asteptarea sfarsitului, despre iertarea pacatelor inainte de moarte.

Aseara am hotarat sa vizionez Crossing Over, un film despre viata, despre strainii ce invadeaza America si despre problemele si metodele adoptate de acestia in vederea primirii statului de rezident permanent. Cazuri diferite, oameni de nationalitati diferite lupta pentru aceeasi cauza. Un film ce il recomand tuturor.

Un film lipsit de acţiune pentru că genul nu o permite dar în care puteţi găsi amărăciunea a doi oameni ce nu au avut parte de dragoste adevărată. Filmul nu este un “must see” dar merită văzut în familie. Ceea ce mi-a plăcut în acest film este spontaneitatea de care dau dovadă personajele, lipsa conservatorismului şi dragostea la prima vedere. Îl recomand în special oamenilor mai deprimaţi şi celor care cred că perechea lor nu există.

Acest film este o copie aproape fidelă a primei părţi doar că de data asta nu ne-a onorat cu prezenţa Jessica Alba, ea fiind înlocuită de o blondă (cu suflet mare). Nu-mi plac continuările unor filme în care nu apare ceva nou, în care ghicesc ce urmează să se întâmple. La fel ca şi în prima parte, nu lipsesc ţâţele, sexul, dragostea, acţiunea (destul de slăbuţă), frumuseţea oceanului, bărcile pline de gagici şi cel puţin o crimă. Nu pot să recomand acest film dar dacă nu ai vazut nici prima parte şi vrei neapărat să te uiţi atunci mai bine te-ai uita la asta întâi.

Disperat fiind să văd acest film încă de când am văzut trailerul, am apucat împreună cu Sandra sa mergem Sâmbătă la CinemaCity în Timișoara. Mi-a plăcut această a patra parte dar nu mai mult decât prima. E multă acțiune atât la volan cât și în rest, mașinile sunt extraordinare, poveste e credibilă chiar daca s-a exagerat puțin în unele faze dar per total îmi place. Un mare plus în această parte îl aduc si actorii pentru că s-au folosit tot cei din prima parte. Îl recomand tuturor chiar dacă părerea mea e oarecum influențată și de faptul că mie îmi plac mașinile in mod deosebit.

Sunt convins că puţină lume ştie ce reprezintă clădirea invelită în plasă de protecţie pentru siguranţa trecătorilor de pe strada Gheorghe Lazăr Nr.1-3. Aceasta este una dintre cele mai vechi clădiri din oraşul Arad. Construcţia acestei clădiri a început în anul 1816 fiind finalizată un an mai târziu. Lucrările au fost achitate în întregime de către comerciantul Iacob Hirschl, de origine vieneză.

Această clădire a fost pe rând: teatru, cinematograf (Urania) ca pe urmă să ajungă magazia teatrului nou. Această clădire a trecut prin nenumărate scandaluri legate de prea cunoscuta lege a retrocedărilor. Intr-un articol din 2004 am citit despre clarificarea stării acestei clădiri in ceea ce priveşte proprietarul dar şi despre gândurile măreţe de renovare a acesteia de către Casa de Cultură a Municipiului Arad. A fost prima rază de speranţă că această clădire o să ajungă să fie un complex cultural multifuncţional care să cuprindă atât o sală de spectacole cât şi una pentru tot felul de expoziţii. “Teatrul Vechi va fi renovat” a fost titlul articolului ce a adus această speranţă în rândul oamenilor dar după cum se poate vedea şi în poză, în 4-5 ani de zile tot ce au reuşit să facă e să îmbrace clădirea în acea plasă protectoare. Acest proiect a murit şi a fost îngropat pentru 4 ani de zile fără ca cineva să se mai intereseze de soarta acestei clădiri faimoase.

O tentativă a primăriei din Arad de a intra in posesia cladirii in 2008 a eşuat. Sub titlul acestui articol (“Primăria Arad vrea să cumpere clădirea primului Teatru permanent din România”) se găsesc informaţii despre intenţiile primăriei de a intra in posesia mai multor clădiri istorice din oraş pentru a le restaura şi a le include în tot felul de programe culturale. Probabil că din cauza sumei foarte mari de bani (care nu apare scrisă nicăieri) cerută de proprietari, acesta se află şi astăzi în aceeaşi situaţie.

Continuare… »