Nu am apucat pana acum sa povestesc despre ultima aventura la cumparaturi. S-a intamplat in Real-ul din Timisoara pentru ca ne era in drum si aveam nevoie de cateva bunataturi pentru noaptea dintre ani. Inca din parcare mi-am dat seama ca incepe o adevarata aventura din cauza numarului mare de masini.

Odata ajunsi inauntru am incercat sa tintim doar rafturile care ne interesau pentru a economisi oxigen. Unii erau atat de disperati si agitati pentru a cumpara “orice” incat ne-am gandit sa nu le consumam oxigenul plimbandu-ne aiurea pe acolo. Un suc, o apa, o maslina dupa care ne-am indreptat spre raionul cu bauturi alcoolice. Pe masura ce ne apropiam de zona alcoalelor scadea media de varsta a cumparatorilor.

Ne-am ciocnit de o groaza de tineri cu varsta cuprinsa intre 14-18 ani care cumparau aproape orice bautura. Conditia era sa contina cat mai mult alcool. Ii vedeam pe tinereii astia si mi-am adus aminte de “tineretile” mele cand vinul spumant Angeli era cumparat la lada, berea la naveta si vinul de la crama in bidoane cat mai voluminoase. Am ramas uimit sa vad cum se cumpara vodca, gin-ul, whiskey-ul sau orice alta bautura cu peste 30-40% alc.

offtopic: in Real-ul din Timisoara si acum (dupa aprox 2 ani) miroase urat la raionul de lactate.

Incercati sa va inchipuiti urmatorul scenariu. Intr-un magazin de haine pentru femeile cu figuri in cap se naste o mica forfota. Haine de tot felul sunt pipaite de femei cu scopul de a le convinge sa stea bine pe ele. De la stanga la dreapta nu puteai vedea decat femei agitate, femei gata sa cheltuie o gramada de bani pentru niste carpe fara valoare. In apropierea cabinei de proba incercam sa-mi ajut nevasta in alegerea unor perechi de pantaloni cand deodata iese (din cabina de proba) o mama tanara, pana in 25 de ani, impingand un carucior pentru copii mici in care stateau tolanite mai multe pungi. Printre ele am putut vedea ca a trecut pe la magazine de renume precum Zara. Timp de o secunda am ramas uimit de faptul ca exista femei care folosesc un carucior de copil pe post de carucior de bagaje in loc sa-si ia un barbat dar in secunda imediat urmatoare am observat o alta pitzipoanca, cam de aceeasi varsa, cum iese incet din cabina de proba cu un bebelus de maxim un an de zile de mana. Bebelusul era silit sa mearga pe jos, la brat, pentru ca mama lui avea lucruri mai valoroase de pus in carucior decat el. Toata aceasta scena mi-a trecut prin fata ochilor in seara asta, in Timisoara, la Iulius Mall.

Imaginea unei femei de succes asa cum o stim doar din filme, o femeie care tine mana stanga indoita din cot la un unghi de 100 de grade si pe care atarna o poseta scumpa, asa ca’n revista, poate fi vazuta acum la fete de pana in 14 ani. Am vazut azi nu una, ci o sumedenie de ele. Am putut observa cum isi fac cumparaturile in grupuri de cate doua pentru a se putea sfatui cu privire la produsele pe care au pus ochii. Aceste minore au ajuns doamne inainte de a sti cum se joaca ’scunsa, inainte de a sti ca elasticul de la chilotei poate fi folosit pentru un joc cu fetele in spatele blocului, sau inainte chiar de a avea primul ciclu.

In ultimele sapte zile s-a intamplat sa ajung de doua ori la mall in doua zile diferite. Daca in prima zi temperatura era mult sub zero grade si zapada de afara impotmolea masinile prinse pe drum, azi, a doua zi, a fost mai cald, au fost 3 grade celsius. Totusi, aceste doua zile au ceva in comun. Fetele care marsaluiesc prin mall ca soldatii pe front sunt mai mult dezbracate decat imbracate. Doar daca stai la o cafea intr-o cafenea de pe hol poti admira cam toate genurile de vestimentatii. Pentru ca tinuta la mall nu este deloc potrivita temperaturilor de afara mi-a trecut prin minte ca o mica afacere ar putea fi deschiderea unei garderobe precum cele care puteau fi gasite pe vremuri in discoteci. Dai geaca, primesti un numar si marci banul pentru ca haina ta sa stea singura pe un cuier. Am crezut cu tarie ca o astfel de afacere ar fi putut functiona dar astazi am trecut si eu pe langa dulapioarele puse la dispozitie pentru clienti unde iti poti lasa o parte din bunuri fara ca acestea sa fie pazite.

In finalul postului si asa prea lung as vrea sa scriu despre ceea ce am vrut sa cumpar de la mall dar m-am razgandit brusc. Pentru ca urmeaza o excursie la munte unde vreau sa tarai placa cat mai mult pe partie m-am gandit ca Mos Craciun sa-mi aduca o pereche de pantaloni mai speciali, nu ca cei folositi la ski. Am tot cautat, am batut magazinele de profil in lung si-n lat si am gasit, am chiar si de unde sa aleg dar totusi cred ca nu pot sa ma simt bine intr-o pereche de pantaloni care costa 4,6,8 sau chiar 9 milioane de lei vechi. Sunt superbi, sunt de firma (sau nu) dar nu ma lasa inima sa-mi dau aproape jumatate din salar pe o pereche de pantaloni care urmeaza sa-i port pe partie. Nu am putut sa-mi dau seama daca eu castig putin sau ei costa foarte mult dar cert e ca eu sunt acasa, iar ei sunt inca pe rafturile magazinelor. Am gasit la InterSport o pereche ceva mai ieftini dar cel mai mic numar disponibil era suficient de mare cat sa inot in ei Sunt putin dezamagit dar speranta o sa moara doar dupa ce facem un pit-stop in Viena la Sport Expert. Daca nici acolo nu o sa gasesc o pereche de pantaloni la un pret decent atunci cred ca o sa-i folosesc pe astia de ski in continuare. Pe drumul spre casa m-am tot gandit cate alte chestii poti cumpara cu banii pe care ii puteam da pe pantaloni. Lista contine chiar si o masina (o dacie veche dar functionala) dar nu are rost sa o insir aici pentru ca e destul de lunga.

Am 27 de ani si sunt insurat, motiv pentru care sunt bombardat din toate partile cu “si copii cand ai de gand sa faci?”. Am discutat cu mai multe persoane despre acest subiect si nu am putut ajunge la o concluzie. Probabil niciodata nu o sa ajung. Tot timpul ma intreb cum e cel mai bine sa-ti cresti propriul copil pentru a deveni un om bun si cu picioarele pe pamant. Ma intreb tot timpul ce educatie trebuie sa-i ofere parintii unui copil si ce trebuie lasat sa experimenteze de unul singur pentru ca sa nu ajunga un om rau.

In scurta mea experienta de viata am avut ocazia sa cunosc tot felul de oameni. De la tineri cu discernamant care stiau ce vor de la viata pana la vagabonzi care au colindat puscarii din toata lumea. Am reusit sa-mi dau seama ca nu ajunge sa fi un parinte bun care se ocupa de educatia copilului pentru ca un singur pas gresit facut de acesta ii poate strica viitorul. De cele mai multe ori acest pas este facut cand isi alege anturajul din care vrea sa faca parte. Un singur pas gresit facut la o varsta la care poate nu e in stare sa faca diferenta dintre bine si rau poate distruge “munca” parintilor de pana atunci. (mai mult…)

De fiecare data cand ma duc intr-un hypermarket la cumparaturi d’ale gurii pentru casa, sunt intampinat la iesire de acelasi soi de casiere crizate. Ma duc in astfel de magazine tocmai pentru a alege marfa care consider eu ca e mai buna, pentru a alege legume si fructe tari care inca nu-mi curg in palma, pentru a alege marfa inainte de a fi sfarmata de catre altii. Problema apare de fiecare data cand ajung la casa. De obicei aranjez marfa pe banda rulanta in ordinea in care o pun in sacosa. Sucul, berea si alte marfuri ambalate bine le pun in fata pentru a le aseza pe fundul sacosei, iar marfa mai fragila la urma pentru a nu o turti.

Casiera crizata este platita pentru a scana marfa de pe banda, pentru a incasa banii si pentru a zambi clientilor. Daca peste faza cu zambitul pot sa trec cu vederea (nu’s curios de zambetul ei), nu acelasi lucru il pot spune si despre modul in care arunca cu produsele cand le trece peste scanner. Legumele si fructele mai zemoase se turtesc, chips-urile, biscuitii, saratelele sau alte produse asemanatoare se sfarma de ajungi sa le manci cu lingura, sucul nu il mai poti deschide cateva ore bune pentru ca tot e agitat. Inca nu m-am luat de nicio casiera dar nu cred ca o sa mai rezist mult. Sunt genul de om care nu face scandal din orice pentru ca poate a avut si acea femeie o zi mai proasta dar cand vad ca de fiecare data se intampla la fel ma cam oftic.

Daca o sa vedeti prin ziare ca un tanar a strans o casiera de gat intr-un hypermarket atunci sa stiti ca despre mine e vorba

Incep sa nu mai suport rautatea oamenilor. Sunt convins ca intotdeauna vor exista oameni rai care se bucura de necazul altora dar cand vad ca acestia isi arata rautatea gratuit ma enervez la culme.

Ieri seara am parcat masina in fata unei scari de bloc (singurul loc liber) fara a cobora din masina. Asteptam un prieten care trebuia sa iasa din bloc cand o femeie a venit la geamul meu si m-a intrebat retoric daca nu-i deschid portiera pentru a intra in bloc. NU m-a deranjat faptul ca mi-a atras atentia ca am blocat intrarea in bloc pentru un carucior de bebelusi dar modul in care a facut-o, ironia cu care a vorbit m-a deranjat. Nu am spus nimic si am tras putin masina pentru a-i lasa loc sa intre.

Astazi, odata ajuns acasa de la servici am profitat de timpul liber de care am avut parte si m-am pus sa-mi mai aranjez echipamentele de prin sufragerie. Pentru ca in bloc s-a schimbat cutia de distributie de la RDS si pentru ca a fost o eroare pe foaia baietilor am ramas cu pachetul minim de programe tv drept pentru care am luat un scaun si m-am dus la cutie pentru a corecta eroarea. Am mai facut acest lucru pentru un vecin pe care l-am verificat in prealabil si l-am trecut la pachetul extra. Problema e ca aceasta cutie de distributie e montata pe perete exact langa usa celei mai dificile familii din bloc. Cred ca nu exista un bloc in care sa nu exista o astfel de familie. S-a intamplat (pentru ca asa mi-e norocul) ca vecina sa urce exact cand eram cu mana in cutie pentru a-mi modifica pachetul tv. Aceasta a inceput sa comenteze cum ca de cand m-am mutat eu in bloc are tot felul de probleme, de la lipsa semnal tv pana la caderi dese ale internetului. Toate aceste vorbe sunt simple minciune pe care pot sa le dovedesc la orice ora. Ea a uitat de faptul ca acest bloc nu a fost cablat cu fibra optica pana nu m-am mutat eu aici si ca are internet de mare viteza intr-o mica masura datorita mie. Aceasta familie din care face parte si aceasta fiinta a dat dovada in nenumarate randuri de prostie acuta prin foarte multele vorbe ieftine lansate printre vecini. Stand la parter aud tot felul de barfe lansate de aceasta “doamna” despre mai toti vecinii. Fiinta s-a gandit sa ma ameninte spunandu-mi ca da telefon la firma sa vada daca eu am voie sau nu sa umblu la aceasta cutie. Am invitat-o cat se poate de frumos, chiar am rugat-o, sa sune si sa spuna ca un angajat al firmei lucreaza la cutie.
Cu aceasta familie am mai avut probleme cand alte echipe de oameni de la servici au venit sa verifice nivelul semnalului tv care era prea mic, fapt care dauna destul de mult calitatii imaginii. Intotdeauna s-a plans ca de cand am venit in bloc sunt tot felul de probleme dar aceste lucruri sunt minciuni. De fiecare data cand s-a facut o interventie la acea cutie semnalul s-a imbunatatit destul de mult pentru toti locatarii.

Nu inteleg cum unii oameni incearca sa faca doar rau fara sa vada partea plina a paharului. Nu inteleg cum unii oameni sunt nesimtiti si rai gratuit, fara a avea ceva de castigat din asta. Este si asta un hobby? Cert e ca nu ma mai astept la nimic bun din partea romanilor si incerc sa privesc inainte gandindu-ma cum pot sa ma adaptez altor societati.
(mai mult…)

“Rasfoind” paginile de stiri am dat peste o “stire” in care se facea misto de un ROMAN care nu are carte dar care a incercat sa raspunda intrebarilor puse de reporter cum a stiut el mai bine. Pe langa faptul ca acea postare nu este o “stire” si ca ei isi bat joc de un om care a avut bunul simt sa le raspunda intrebarilor tampite, stire merita citita pentru a vedea comentariile lasate de vizitatori.

Sa fie acesta un semn ca romanii au auzit in cele din urma imnul tarii!?

Ca suntem o tara saraca stim cu totii, ca toti romanii sunt priviti ca niste hoti in alte tari o stim cu totii dar ce nu stim este ceea ce ne rezerva viitorul (apropiat).

Vorbeam ieri cu un prieten despre oamenii care au venit sa se angajeze la el la firma ca vopsitori in urma unui anunt dat la ziar. Acesta a dat un singur anunt intr-un singur ziar dupa care a fost bombardat cu o gramada de telefoane din partea oamenilor disperati sa-si gaseasca un loc de munca. Mi-a spus ca acum un an a mai dat un astfel de anunt dar ca nu au sunat mai mult de 3-4 persoane.

Prima persoana care a venit in probe pentru o zi a fost un tanar de 22 de ani din Arad, un om dintr-o familie foarte saraca, harnic, care si-a facut treaba foarte bine. A doua zi prietenul meu a ramas mirat cand a vazut ca tanarul nu a venit la munca, acesta spunandu-i cu o zi inainte ca are mare nevoie de acest loc de munca pentru a-si ajuta familia. Dupa cateva ore a primit un telefon de la fratele acestuia care i-a spus ca tanarul de 22 de ani a murit in urma unui infarct. Trist.

A doua zi a venit o alta persoana care isi cauta un loc de munca. Aceasta era din judetul Hunedoara si a spus ca are mare nevoie de un loc de munca pentru ca familia lui a ramas fara niciun venit. A spus ca in Hunedoara nu mai exista niciun loc de munca si ca a venit in Arad cu speranta ca isi va gasi unul. Cand a fost intrebat unde locuieste in Arad acesta a raspuns ca de trei zile doarme prin parcurile de pe malul Muresului pentru ca nu are bani sa inchirieze o locuinta. Trist.

Tot ieri mi-a fost dat sa aud o alta grozavie “pur romaneasca” de la fratele meu. M-a sunat sa-mi spuna ca iar l-au pradat hotii si ca i-au furat (mai mult…)

Fraza de mai jos mi-a fost dat sa o aud din gura unui functionar public din Arad, persoana platita si din banii mei.

“Noi stam aici pana la ora 17:00 FIX pentru ca suntem bugetari si noi nu putem sta mai mult.”

Pai ma nene, hai sa-ti explic cum sta treaba. Noi, cei angajati la privati, lucram tot dupa un program fix stabilit inca de la angajare. Se intampla ca in unele zile sa fim nevoiti sa stam peste program pentru a rezolva anumite probleme ce nu suporta amanare. Din moment ce eu sunt dispus sa-ti rezolv problema pentru care tu esti angajat la stat sa o rezolvi, dar esti incompetent, chiar daca sunt nevoit sa stau peste program, atunci cred ca poti face si tu un efort si sa nu iesi glont pe usa cand bate gongul de ora 17:00. Ma-ntelegi?!

Ieri am fost intr-o excursie de o zi langa Hunedoara sa vedem lacul de la Cincis. Am ajuns destul de greu acolo pentru ca in Hunedoara lipseste exact indicatorul de pe strada principala din locul unde trebuie sa iesi de pe drumul ce traverseaza orasul. Dupa o plimbare putin mai lunga catre Hateg am hotarat sa pun GPS-ul pentru a ne scoate din incurcatura.

Odata ajunsi pe malul lacului am avut ocazia sa vedem cei mai multi cocalari stransi intr-un singur loc. La prima vedere am crezut ca am nimerit intr-o tara unde se circula pe partea stanga pentru ca erau mai multe masini cu volanul pe dreapta decat normale. Dezordinea de pe malul lacului, imbulzeala din camping, lipsa unui loc decent in care poti sa iei masa m-au convins sa fac cat mai multe poze pentru ca nu o sa ma mai intorc acolo niciodata. In camping erau foarte multi oameni veniti cu corturile, oameni ce stateau linistiti la soare dar din cand in cand erau deranjati de cate un cocalar cu o astfel de masina cu volanul pe dreapta care se gandea ca daca ambaleaza putin masina si face cat mai mult praf femeile o sa sara pe el ca pe Brad Pitt.

In drum spre lac am trecut prin orasul blogerului “cfr-ist” (mai mult…)