In Grecia antica Socrate (469-399 DC), era foarte mult laudat pentru intelepciunea lui.

Intr-o zi, marele filozof s-a intalnit intamplator cu o cunostinta care alerga spre el agitat si care i-a spus:

‘Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studentii tai?’
‘Stai o clipa,’ ii replica Socrate. ‘Inainte sa-mi spui, as vrea sa treci printr-un mic test. Se numeste Testul celor Trei.’
‘Trei?’
‘Asa este,’ a continuat Socrate. ‘Inainte sa-mi vorbesti despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui.

Primul test este cel al Adevarului.
Esti absolute sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?’
‘Nu,’ spuse omul. ‘De fapt doar am auzit despre el.’
‘E-n regula,’ zise Socrate. ‘Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu.

Acum sa incercam testul al doilea, testul Binelui.
Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?’
‘Nu, dimpotriva….’

‘Deci,’ a continuat Socrate, ‘vrei sa-mi spui ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?’
Omul a dat din umeri, putin stanjenit.

Socrate a continuat. ‘Totusi mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba-filtrul Folosintei.
Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?’

‘Nu, nu chiar…’

‘Ei bine,’ a conchis Socrate, ‘daca ceea ce vrei sa-mi spui nu este nici Adevarat, nici de Bine, nici macar de Folos, atunci de ce sa-mi mai spui?’

Omul era invins si s-a rusinat.

Si, astfel, Socrate nu a aflat niciodata ca nevasta-sa il insela cu studentul respectiv !!!

Nu am apucat pana acum sa povestesc despre ultima aventura la cumparaturi. S-a intamplat in Real-ul din Timisoara pentru ca ne era in drum si aveam nevoie de cateva bunataturi pentru noaptea dintre ani. Inca din parcare mi-am dat seama ca incepe o adevarata aventura din cauza numarului mare de masini.

Odata ajunsi inauntru am incercat sa tintim doar rafturile care ne interesau pentru a economisi oxigen. Unii erau atat de disperati si agitati pentru a cumpara “orice” incat ne-am gandit sa nu le consumam oxigenul plimbandu-ne aiurea pe acolo. Un suc, o apa, o maslina dupa care ne-am indreptat spre raionul cu bauturi alcoolice. Pe masura ce ne apropiam de zona alcoalelor scadea media de varsta a cumparatorilor.

Ne-am ciocnit de o groaza de tineri cu varsta cuprinsa intre 14-18 ani care cumparau aproape orice bautura. Conditia era sa contina cat mai mult alcool. Ii vedeam pe tinereii astia si mi-am adus aminte de “tineretile” mele cand vinul spumant Angeli era cumparat la lada, berea la naveta si vinul de la crama in bidoane cat mai voluminoase. Am ramas uimit sa vad cum se cumpara vodca, gin-ul, whiskey-ul sau orice alta bautura cu peste 30-40% alc.

offtopic: in Real-ul din Timisoara si acum (dupa aprox 2 ani) miroase urat la raionul de lactate.

Am inceput anul destul de bine. M-am trezit odihnit si dornic de a face ceva, orice, doar sa fac. Am inceput prin a face curatenie pe hdd-urile din calculator. Dupa ce am sters o groaza de lucruri nefolositoare, stranse acolo in anul 2009, am reusit sa-mi maresc spatiul liber cu aproape 100GB…incredibil.

Zilele astea m-am odihnit, am urmarit o gramada de filme, am jucat monopoly si am facut planuri pentru anul 2010. Idei multe si “crete”, timp liber putin si bani si mai putini. Cam astea au fost rezultatul gandurilor pentru acest an.

Ma apuc de facut lista cu cele 100 de lucruri pe care vreau sa le fac in viata asta. Ma tot gandesc daca in lista sa trec si lucrurile la care am visat multa vreme dar pe care am apucat sa le fac pana acuma sau doar lucrurile la care inca mai visez sa le fac. Ma hotarasc eu pe parcurs.

N-am avut chef de scris pe blog, nu prea am nici acuma dar am profitat de 5 minute plictisitoare si am postat randurile astea. Sunt intr-o stare de plictiseala si leneveala atat de mare incat mi-e frica sa ma duc maine la servici. Mda…cam atat.

La inceputul anului am vrut sa scriu un post despre lucrurile pe care vreau sa le fac in 2009. Nu am apucat sa fac acest lucru dar indiferent ce as fi scris acolo nu ar fi cuprins totul. In 2009 am reusit sa fac cele mai multe excursii de pana acuma.

– am vizitat Roma (Italia) si toate frumusetile ei;
– am fost pentru prima data la ski in Austria;
– am fost la ski pe partia Vartop;
– am ajuns pe alt continent;
– am facut cel mai lung zbor posibil cu avionul;
– mi-am schimbat masina;
– am invatat sa stapanesc snowboard-ul pe partie;
– am intrat in zapada pana la genunchi in luna Mai;
– am facut baie in oceanul Pacific in luna Noiembrie;
– am fost pe Heathrow – Londra (imi doream acest lucru dupa ce am vazut un reportaj pe Discovery);
– am pus piciorul si in Asia – Hong Kong (chiar daca doar in aeroport);
– am vazut Himalaya din aer;
– am fost cu cortul la Sibiu – Floss Camp;
– am invatat sa fac poze tot mai bune;
– am fost pentru prima data intr-o biserica baptista;
– am vizitat lacul Cincis;
– am participat la doua actiuni de binefacere;
– am fost spectator pentru prima data la un raliu;
– am invatat sa spun “never say never”;

Vreau sa multumesc tuturor oamenilor care m-au ajutat sa fac toate aceste lucruri.

Lista probabil ar putea continua dar ma cam lasa memoria Ideea e ca pe vreme de criza am reusit sa fac mai multe lucruri decat mi-am propus initial si din acest motiv pot spune ca am avut un an bun, mai bun decat 2008 si sper ca mai rau decat 2010.

Pentru 2010 am un “wishlist” destul de lung dar incerc sa o pastrez doar pentru mine.

Poll-ul din sidebar o arata:

Esti afectat de criza financiara?

* Da (67%, 345 Votes)
* Nu (22%, 112 Votes)
* Ce e aia criza financiara? (11%, 56 Votes)

Total Voters: 513

De azi sunteti invitati sa raspundeti intrebarii: “Crezi ca in anul 2010 o sa o duci mai bine?”

Incercati sa va inchipuiti urmatorul scenariu. Intr-un magazin de haine pentru femeile cu figuri in cap se naste o mica forfota. Haine de tot felul sunt pipaite de femei cu scopul de a le convinge sa stea bine pe ele. De la stanga la dreapta nu puteai vedea decat femei agitate, femei gata sa cheltuie o gramada de bani pentru niste carpe fara valoare. In apropierea cabinei de proba incercam sa-mi ajut nevasta in alegerea unor perechi de pantaloni cand deodata iese (din cabina de proba) o mama tanara, pana in 25 de ani, impingand un carucior pentru copii mici in care stateau tolanite mai multe pungi. Printre ele am putut vedea ca a trecut pe la magazine de renume precum Zara. Timp de o secunda am ramas uimit de faptul ca exista femei care folosesc un carucior de copil pe post de carucior de bagaje in loc sa-si ia un barbat dar in secunda imediat urmatoare am observat o alta pitzipoanca, cam de aceeasi varsa, cum iese incet din cabina de proba cu un bebelus de maxim un an de zile de mana. Bebelusul era silit sa mearga pe jos, la brat, pentru ca mama lui avea lucruri mai valoroase de pus in carucior decat el. Toata aceasta scena mi-a trecut prin fata ochilor in seara asta, in Timisoara, la Iulius Mall.

Imaginea unei femei de succes asa cum o stim doar din filme, o femeie care tine mana stanga indoita din cot la un unghi de 100 de grade si pe care atarna o poseta scumpa, asa ca’n revista, poate fi vazuta acum la fete de pana in 14 ani. Am vazut azi nu una, ci o sumedenie de ele. Am putut observa cum isi fac cumparaturile in grupuri de cate doua pentru a se putea sfatui cu privire la produsele pe care au pus ochii. Aceste minore au ajuns doamne inainte de a sti cum se joaca ’scunsa, inainte de a sti ca elasticul de la chilotei poate fi folosit pentru un joc cu fetele in spatele blocului, sau inainte chiar de a avea primul ciclu.

In ultimele sapte zile s-a intamplat sa ajung de doua ori la mall in doua zile diferite. Daca in prima zi temperatura era mult sub zero grade si zapada de afara impotmolea masinile prinse pe drum, azi, a doua zi, a fost mai cald, au fost 3 grade celsius. Totusi, aceste doua zile au ceva in comun. Fetele care marsaluiesc prin mall ca soldatii pe front sunt mai mult dezbracate decat imbracate. Doar daca stai la o cafea intr-o cafenea de pe hol poti admira cam toate genurile de vestimentatii. Pentru ca tinuta la mall nu este deloc potrivita temperaturilor de afara mi-a trecut prin minte ca o mica afacere ar putea fi deschiderea unei garderobe precum cele care puteau fi gasite pe vremuri in discoteci. Dai geaca, primesti un numar si marci banul pentru ca haina ta sa stea singura pe un cuier. Am crezut cu tarie ca o astfel de afacere ar fi putut functiona dar astazi am trecut si eu pe langa dulapioarele puse la dispozitie pentru clienti unde iti poti lasa o parte din bunuri fara ca acestea sa fie pazite.

In finalul postului si asa prea lung as vrea sa scriu despre ceea ce am vrut sa cumpar de la mall dar m-am razgandit brusc. Pentru ca urmeaza o excursie la munte unde vreau sa tarai placa cat mai mult pe partie m-am gandit ca Mos Craciun sa-mi aduca o pereche de pantaloni mai speciali, nu ca cei folositi la ski. Am tot cautat, am batut magazinele de profil in lung si-n lat si am gasit, am chiar si de unde sa aleg dar totusi cred ca nu pot sa ma simt bine intr-o pereche de pantaloni care costa 4,6,8 sau chiar 9 milioane de lei vechi. Sunt superbi, sunt de firma (sau nu) dar nu ma lasa inima sa-mi dau aproape jumatate din salar pe o pereche de pantaloni care urmeaza sa-i port pe partie. Nu am putut sa-mi dau seama daca eu castig putin sau ei costa foarte mult dar cert e ca eu sunt acasa, iar ei sunt inca pe rafturile magazinelor. Am gasit la InterSport o pereche ceva mai ieftini dar cel mai mic numar disponibil era suficient de mare cat sa inot in ei Sunt putin dezamagit dar speranta o sa moara doar dupa ce facem un pit-stop in Viena la Sport Expert. Daca nici acolo nu o sa gasesc o pereche de pantaloni la un pret decent atunci cred ca o sa-i folosesc pe astia de ski in continuare. Pe drumul spre casa m-am tot gandit cate alte chestii poti cumpara cu banii pe care ii puteam da pe pantaloni. Lista contine chiar si o masina (o dacie veche dar functionala) dar nu are rost sa o insir aici pentru ca e destul de lunga.

Astazi am profitat din plin de zapada asternuta in Arad in ultimele zile si am plecat la padure pentru a ne “da cu sania”. Am ales o portiune de drum pe care nu (prea) circulau masini. In afara de alte persoane care practicau saniusul in acelasi mod ca si noi doar vreo 2-3 masini au mai trecut pe acolo. Putin pericol, putina viteza si multa zapada…aceasta a fost ecuatia perfecta pentru distractia noastra de azi. Am si cazut, ne-am si lovit, am distrus si o sanie dar a meritat si tot ce pot spune e ca abia astept urmatoarea runda. Sper ca vremea sa tina cu noi si sa nu se incalzeasca chiar atat de mult incat sa nu ne mai putem bucura de zapada din belsug. Mai jos sunt 3 clipuri din cele 10 facute azi.



Continuare… »

Daca o mai tine asa clar ca ma duc la padure cu placa…sa fiu tras de masina! (o sa filmez chestia aia…daca o sa se intample)