Astazi am avut ocazia sa intru in viitorul mall din Arad, Atrium Center. Este primul mall adevarat din Arad si cred ca orasul nostru avea nevoie de asa ceva. Chiar daca in interior inca se lucreaza de zor pentru a fi gata pe sfarsitul lunii, tot am apucat sa vad si sa-mi dau seama cum o sa arate in final. Deschiderea oficiala va fi pe data de 23 Martie 2010 dar fara public. La acea data va fi doar o petrecere la care participa constructorii, chiriasii, si cel mai probabil oficialitatile din Arad. Data la care publicul larg va avea acces este 26 Martie 2010.

S-a discutat destul de mult despre noul cinema din acest mall si a fost asteptat cu sufletul la gura de foarte multi cinefili din Arad. Toti acei oameni printre care ma numar si eu vor fi dezamagiti cand vor afla ca CinemaCity-ul din acest mall nu va fi gata decat in luna August. Cinema-ul are 10 sali dar deocamdata nu este construit decat scheletul lor. Pentru cei ce vor sa vada Alice in tara minunilor in format 3D ii invit la Timisoara. Se pare ca aradenii o sa mai depinda de mall-ul din Timisoara pana spre sfarsitul verii.

In rest totul pare ok. Magazine sunt suficient de multe incat sa poti sa-ti speli ochii pe acolo pe toata perioada weekend-urilor. Ceea ce nu am aflat inca sunt detaliile legate de Foodcourt.

Nu am mai fost de multa vreme la un concurs de Karate dar ieri mi-am amintit si motivul. Aceste concursuri sunt atat de prost organizate incat ca spectator trebuie sa stai toata ziua in tribuna pentru a putea urmari pe cineva apropiat. Ne-am adunat toata gashca si am pornit spre sala polivalenta unde un prieten participa la acest concurs de karate. Daca el a venit tocmai de la Brasov pentru a lupta in Arad ne-am gandit sa-i facem galerie din tribuna.

Cu foarte mult noroc am apucat sa prindem primele lui evolutii la kata si kumite undeva in jurul orei 12. Dupa acele evolutii am plecat sa mancam ceva si ne-am intors dupamasa pe la 16:00-17:00, timp in care el a ramas la sala asteptand urmatoarea lupta. Am stat in tribune pana in jurul orei 21:00 dar tot nu am mai apucat sa-l vedem luptand pentru ca si pe noi ne-a daramat foamea si oboseala (e greu sa stai toata ziua) si am plecat spre casa. Seara ne-a spus ca el a plecat de la sala pe la ora 23:00 dar concursul nu era inca terminat.



E destul de stupid sa organizezi un astfel de concurs si sa tii concurentii toata ziua cu un sandwich in stomac asteptand de la el sa se mai si lupte. De la participanti si pana la spectatori, toti au fost dezorientati la aceasta competitie pentru ca nimeni nu stia ce urmeaza, cand urmeaza sau daca mai urmeaza ceva. Organizatorii au inghesuit sute de participanti in sala intr-o singura zi. Din tribune totul a aratat ca un maraton care parca nu se mai termina. Destul de aiurea cand ma gandesc ca acest sport trebuie sa-i invete pe tineri ce este disciplina.

Daca tot am stat atat de mult (mai mult…)

Duminica trecuta am fost pana in Obor sa beau o cafea. Nu am mai fost acolo de foarte multa vreme si cu toate ca afara statea sa inceapa ploaia tot am onorat invitatia unor prieteni de a bea cafeaua la una dintre gheretele de acolo. Au laudat cafeaua aia intr-un hal inca am zis ca neaparat trebuie sa vad si eu cum e. Cand am ajuns acolo si am intrat in ghereta am avut senzatia ca am intrat intr-o afumatoare de la tara. Mirosuri fine de transpiratie, tigani holbandu-se la un televizor pus pe o masuta si pe care rula un film 3D de te dureau ochii sa te uiti la el, trei mese amarate si cateva scaune tineau de cald oamenilor din obor care sorbeau linistiti din cafea pentru a se dezmorti putin. Cat timp am stat in acea ghereta (aprox. o ora) am ascultat doar doua melodii pe care barmanul nu mai avea chef sa le schimbe fiind probabil preferatele lui. Daca toate lucrurile de acolo au fost nasoale, nu acelasi lucru il pot spune si despre barman si cafea. Barmanul este un tip pe la vreo 40 de ani dar care se misca foarte foarte repede. Nu am vazut nici prin cluburile de fitze asemenea barman. Daca aveti drum prin obor trebuie neaparat sa intrati in acea ghereta cu riscul sa va imputiti de fum. Este extraordinar cat de repede serveste absolut orice fel de bautura, chiar daca trebuie facuta pe loc. Cafeaua este foarte buna – o cafea nici prea tare dar nici prea slaba, aromata, o cafea numai buna de baut dimineata.

Am incercat din nou sa fixez camera pe bordul masinii. De aceasta data am facut rost de un suport mai stabil dar clipul tot nu este ceea ce vreau eu sa fie. Am ajuns la concluzia ca viteza (MARE) de deplasare a masinii face clipul sa fie neclar pentru ca nu poate camera sa faca focus atat de repede. Ar trebui sa fac si cateva teste pe focus manual setat pentru o distanta anume (~10m). Un alt impediment a fost vremea urata de afara care mi-a murdarit parbrizul de mai multe ori.

(mai mult…)

Am fost astazi pe la targul de nunti din Arad, complexul Expo. Ofertele au crescut in numar fata de acum doi ani cand eram direct interesati de ele. Din ce am observat, marea batalie se da intre firmele care orneaza sala sau iti pregatesc nunta de la cap la coada. Acum doi ani Dalisis conducea detasat pe piata acestui segment de firme dar acum vad ca au aparut nume noi dar care promit multe.

Cam toate firmele folosesc pentru ornamente flori de toate tipurile. Am gasit astazi un stand plin de lalele (foarte frumos), dar parca tot crinii regali si trandafirii (albi, rosii si galbeni) conduc in topul celor mai folosite flori. Concurenta ofertantilor de servicii foto/video este si ea mare. Chiar daca sunt destul de multe persoane care ofera aceste servicii aparent banale, se poate observa destul de usor cat de mare este diferenta dintre acestia urmarind calitatea serviciilor si ideile noi. Incet, incet pozele de studio se muta in aer liber, iar binecunoscutele decoruri de la cele mai renumite studiouri sunt inlocuite de tinerii fotografi cu peisaje vii sau decoruri noi alese chiar de clienti.

Am scos si eu aparatul foto de la naftalina si am facut cateva poze la acest targ.



(mai mult…)

In Arad se lucreaza de vreo doi ani de zile cam in toate zonele. Orasul a intrat intr-un proiect amplu de “renovare”/modernizare, primul care lasa in urma sa ceva. Oricine a trecut prin Arad poate sa vada ca s-au schimbat multe lucruri in ultima perioada. E frumos, e bine, e european dar, ce nu e facut cu cap trebuie criticat. S-au instalat foarte multe semafoare in oras, toate noi si frumoase (chiar daca nu au timer). Problema e ca in unele zone aceste semafoare nu au ce cauta. Zona din piata Avram Iancu (vis-a-vis de Joy’s) si noul semafor de la Casa cu Lacat nu ajuta la nimic in afara de a enerva soferii. Sa presupunem ca acestea si-ar putea justifica prezenta in anumite zile la ore de varf dar nicidecum sa fie pornite Duminica dimineata la ora 5 asa cum au fost astazi. Nu a fost nimic mai enervant decat sa stau ca boul la semafor pe culoarea rosie in timp ce pe culoarea verde nu trecea nici vantul la acea ora.

Sper ca aceste semafoare au fost pornite doar de test pentru ca altfel soferii aradeni vor fi si mai nefericiti. Nu ajunge ca in oras au aparut o gramada de gropi in care iti poti rupe linistit masina, acuma trebuie sa te concentrezi cu un ochi si la semafoarele cocotate pe stalpi.

Weekend-ul asta m-am jucat cu doua programe de editare video. Mi-am adus aminte ca am filmat in vara un drum pana la Covasant si inapoi si m-am gandit sa ma joc cu acea filmare. Pacat ca drumul a fost sub orice critica si ca nu am reusit sa fixez camera foarte bine pe bord pentru ca imaginea tremura destul de serios. In rest sunt destul de multumit de rezultat.



E destul de reusit pentru prima incercare de a filme de pe bordul masinii. Suportul nu a fost unul foarte reusit dar am sa ma stradui sa fac un astfel de clip plimbandu-ma prin Arad.

Am scris pe blog despre o casa din care s-a furat cam tot ce se putea fura, ziua in amiaza mare, cu mult tupeu. Am ramas surprins atunci de faptul ca toata lumea a inchis ochii in momentul in care ieseau tiganii din acea casa cu tomberoanele pline cu lemn. In prezent acea casa nu mai are geamuri, usi, podele sau alte chestii din lemn care se puteau fura. La ce temperaturi sunt afara as putea paria ca toate acele lucruri au ajuns cenusa in teracotele tiganilor din imprejurimi.

Ieri am avut ocazia sa vad si proprietarul acelei case. Un italian la vreo 50 de ani imbracat tip-top, frezat/coafat dupa ultima moda dar care, in momentul in care a coborat din masina am crezut ca o sa lesine. A ramas cu gura cascata pana la pamant cand a vazut ca in afara de pereti, o parte din acoperis si poarta nu a mai ramas nimic din casa (monument istoric) pe care a cumparat-o in urma cu ceva timp. A inceput sa bata la usile vecinilor si sa ceara explicatii dar tot ce a putut obtine a fost “Ce era sa facem noi?!”.

Unii au spus ca au chemat politia in nenumarate randuri cand au vazut hotii la munca dar pana au ajuns echipajele la ea hotii incalzeau deja teracotele din casele lor. Proprietarul era atat de dezorientat incat nu stia ce sa faca. Cred ca a sunat si la politie dar, la fel ca si mine, era deja convins ca nimic nu se mai poate rezolva. Nu i-a venit sa creada ca hotii au furat pana si incuietoarea de la poarta.

Pentru acest proprietar probabil ca cel mai bun lucru pe care poate sa-l faca in acest moment e sa lase casa in continuare nepazita pana ce aceasta o sa se darame singura.

Acum stau si ma intreb daca proprietarul si-a atins scopul si acum joaca teatru sau chiar e unul din multii proprietari pradati de hoti!?

Astazi am profitat din plin de zapada asternuta in Arad in ultimele zile si am plecat la padure pentru a ne “da cu sania”. Am ales o portiune de drum pe care nu (prea) circulau masini. In afara de alte persoane care practicau saniusul in acelasi mod ca si noi doar vreo 2-3 masini au mai trecut pe acolo. Putin pericol, putina viteza si multa zapada…aceasta a fost ecuatia perfecta pentru distractia noastra de azi. Am si cazut, ne-am si lovit, am distrus si o sanie dar a meritat si tot ce pot spune e ca abia astept urmatoarea runda. Sper ca vremea sa tina cu noi si sa nu se incalzeasca chiar atat de mult incat sa nu ne mai putem bucura de zapada din belsug. Mai jos sunt 3 clipuri din cele 10 facute azi.



(mai mult…)

Daca o mai tine asa clar ca ma duc la padure cu placa…sa fiu tras de masina! (o sa filmez chestia aia…daca o sa se intample)