-Asta e tot? (intreaba caserita)
-Da, (raspunde o doamna) dar va rog sa va opriti la 15lei.
-Ba 20, (raspunde alta) pun eu diferenta.

Aceasta discutie am auzit-o astazi la cumparaturi. Era purtata intre doua femei mai in varsta si caserita supermaket-ului. Stiu ca e criza si stiu ca e saracie dar nu credeam ca o sa am ocazia sa aud asa ceva. Cele doua femei au fost nevoite sa renunte la o punga de rontaieli, probabil portia lor de dezmat, desertul lor. E trist, e vorba de 15 lei, nu 150. Ma abtin de la comentarii legate de produsele in care s-au incadrat cele doua femei dar vreau sa spun ca nu s-au plans de saracie. Dupa cum se comportau pareau deja resemnate si obisnuite cu astfel de posturi jenante pentru demnitatea unui om normal.

Zilele trecute am stat de vorba cu o prietena despre mania cumparaturilor. De regula aceasta manie o au persoanele de sex feminin si se manifesta cu preponderenta pe sectorul vestimentar, dar exista si un numar destul de ridicat de persoane care au facut o pasiune din cumpararea produselor alimentare in exces.

Discutia a pornit de la faptul ca femeile cumpara haine mai multe decat au nevoie, iar acest lucru le face sa strice foarte multi bani si sa piarda foarte mult timp complet aiurea. Rand pe rand ne-am spus parerea despre acest lucru aducand argumente solide care sa ne faca sa ne schimbam punctul de vedere. Ea imi spunea ca o femeie care se respecta trebuie sa fie tot timpul la moda, ca trebuie sa aiba minim doua trei tinute pentru fiecare ocazie in parte. Spunea ca nu poate purta acelasi gen de vestimentatie cand merge la servici sau cand iese in oras ori cand participa la un eveniment mai important. Am facut impreuna un calcul si am ajuns la un numar aproximativ de elemente vestimentare pe care orice femeie care se respecta trebuie sa le aiba in garderoba. Pana aici totul a fost ok, parerile noastre fiind mai mult sau mai putin aceleasi.

Am luat in calcul schimbarea garderobei o data pe an cu toate ca acest lucru cred ca il fac destul de putine femei. In cele mai multe cazuri femeile nu-si permit schimbarea garderobei intr-un interval de timp atat de scurt. Personal nu cunosc nicio femeie care intr-o anumita perioada din an isi arunca toate hainele si le inlocuieste cu altele noi.

Ce ma deranjeaza pe mine cel mai mult si consider ca este total deplasat e mania cumparaturilor fara rost. Ma enerveaza la culme faptul ca acest lucru a devenit un hobby, o pasiune, un mod de viata. Nu conteaza daca ai sau nu nevoie de ceva, important e sa mergi la cumparaturi. WTF!?…chiar ai nevoie de 100 de bluzite, 100 de tricouri (din fiecare culoare si model), 100 de colanti si pantofi etc??? Personal ma duc la cumparaturi doar in cazul in care consider ca am nevoie de un anumit obiect vestimentar dar prietena mea mi-a spus ca la barbati este altfel, ca noi nu avem o diversitatea prea mare de haine. Spunea ca barbatii pot merge la servici cu aceeasi pereche de pantaloni cu care ies si in oras. Am acceptat si acest argument dar inca nu am primit un raspuns clar, dovedit, cand am intrebat ce fac femeile cu toate aceste haine. Mi-a dat dreptate doar cand i-am spus ca femeile sunt atat de maniace cu , cumparaturile incat acestea nu apuca sa poarte foarte multe dintre hainele pe care le cumpara. In magazin toate probeaza 10 perechi de pantofi pana se hotarasc care e cea mai frumoasa, cea mai potrivita, dar odata ajunse acasa, acestea ii pun in dulap si ii fac uitati. Aceste femei uita ca si-au cumparat o gramada de lucruri si pe cand isi aduc aminte constata ca acele obiecte vestimentare nu mai sunt la moda si nu le mai poarta. Dintre acestea, o foarte mica parte se hotarasc sa renunte definitiv la acele lucruri donandu-le unor oameni fara posibilitati financiare. Aceste femei prefera sa-si cumpere un dulap mai mare pentru a avea loc cat mai multe lucruri.

E adevarat ca unele femei (mai mult…)

Astazi in magazinul Real din Arad a fost o adevarata nebunie. Toata lumea cumpara orice de parca ar urma Craciunul. Nu am mai vazut atata lume in magazin din luna Decembrie. Toti cred ca daca si-au facut cumparaturile astazi si au umplut cosurile cu tot ce le-a cazut in mana au facut o mare reducere de cheltuiel. TVA-ul asta a lansat o mare isterie…

De ce nu-mi place sa fac cumparaturile la Carrefour?

Pentru ca primesc maslinele la punga si e destul de incomod sa ma servesc din ea. La Real e domnie pentru ca se servesc la caserola.

Nu am apucat pana acum sa povestesc despre ultima aventura la cumparaturi. S-a intamplat in Real-ul din Timisoara pentru ca ne era in drum si aveam nevoie de cateva bunataturi pentru noaptea dintre ani. Inca din parcare mi-am dat seama ca incepe o adevarata aventura din cauza numarului mare de masini.

Odata ajunsi inauntru am incercat sa tintim doar rafturile care ne interesau pentru a economisi oxigen. Unii erau atat de disperati si agitati pentru a cumpara “orice” incat ne-am gandit sa nu le consumam oxigenul plimbandu-ne aiurea pe acolo. Un suc, o apa, o maslina dupa care ne-am indreptat spre raionul cu bauturi alcoolice. Pe masura ce ne apropiam de zona alcoalelor scadea media de varsta a cumparatorilor.

Ne-am ciocnit de o groaza de tineri cu varsta cuprinsa intre 14-18 ani care cumparau aproape orice bautura. Conditia era sa contina cat mai mult alcool. Ii vedeam pe tinereii astia si mi-am adus aminte de “tineretile” mele cand vinul spumant Angeli era cumparat la lada, berea la naveta si vinul de la crama in bidoane cat mai voluminoase. Am ramas uimit sa vad cum se cumpara vodca, gin-ul, whiskey-ul sau orice alta bautura cu peste 30-40% alc.

offtopic: in Real-ul din Timisoara si acum (dupa aprox 2 ani) miroase urat la raionul de lactate.

Incercati sa va inchipuiti urmatorul scenariu. Intr-un magazin de haine pentru femeile cu figuri in cap se naste o mica forfota. Haine de tot felul sunt pipaite de femei cu scopul de a le convinge sa stea bine pe ele. De la stanga la dreapta nu puteai vedea decat femei agitate, femei gata sa cheltuie o gramada de bani pentru niste carpe fara valoare. In apropierea cabinei de proba incercam sa-mi ajut nevasta in alegerea unor perechi de pantaloni cand deodata iese (din cabina de proba) o mama tanara, pana in 25 de ani, impingand un carucior pentru copii mici in care stateau tolanite mai multe pungi. Printre ele am putut vedea ca a trecut pe la magazine de renume precum Zara. Timp de o secunda am ramas uimit de faptul ca exista femei care folosesc un carucior de copil pe post de carucior de bagaje in loc sa-si ia un barbat dar in secunda imediat urmatoare am observat o alta pitzipoanca, cam de aceeasi varsa, cum iese incet din cabina de proba cu un bebelus de maxim un an de zile de mana. Bebelusul era silit sa mearga pe jos, la brat, pentru ca mama lui avea lucruri mai valoroase de pus in carucior decat el. Toata aceasta scena mi-a trecut prin fata ochilor in seara asta, in Timisoara, la Iulius Mall.

Imaginea unei femei de succes asa cum o stim doar din filme, o femeie care tine mana stanga indoita din cot la un unghi de 100 de grade si pe care atarna o poseta scumpa, asa ca’n revista, poate fi vazuta acum la fete de pana in 14 ani. Am vazut azi nu una, ci o sumedenie de ele. Am putut observa cum isi fac cumparaturile in grupuri de cate doua pentru a se putea sfatui cu privire la produsele pe care au pus ochii. Aceste minore au ajuns doamne inainte de a sti cum se joaca ‘scunsa, inainte de a sti ca elasticul de la chilotei poate fi folosit pentru un joc cu fetele in spatele blocului, sau inainte chiar de a avea primul ciclu.

In ultimele sapte zile s-a intamplat sa ajung de doua ori la mall in doua zile diferite. Daca in prima zi temperatura era mult sub zero grade si zapada de afara impotmolea masinile prinse pe drum, azi, a doua zi, a fost mai cald, au fost 3 grade celsius. Totusi, aceste doua zile au ceva in comun. Fetele care marsaluiesc prin mall ca soldatii pe front sunt mai mult dezbracate decat imbracate. Doar daca stai la o cafea intr-o cafenea de pe hol poti admira cam toate genurile de vestimentatii. Pentru ca tinuta la mall nu este deloc potrivita temperaturilor de afara mi-a trecut prin minte ca o mica afacere ar putea fi deschiderea unei garderobe precum cele care puteau fi gasite pe vremuri in discoteci. Dai geaca, primesti un numar si marci banul pentru ca haina ta sa stea singura pe un cuier. Am crezut cu tarie ca o astfel de afacere ar fi putut functiona dar astazi am trecut si eu pe langa dulapioarele puse la dispozitie pentru clienti unde iti poti lasa o parte din bunuri fara ca acestea sa fie pazite.

In finalul postului si asa prea lung as vrea sa scriu despre ceea ce am vrut sa cumpar de la mall dar m-am razgandit brusc. Pentru ca urmeaza o excursie la munte unde vreau sa tarai placa cat mai mult pe partie m-am gandit ca Mos Craciun sa-mi aduca o pereche de pantaloni mai speciali, nu ca cei folositi la ski. Am tot cautat, am batut magazinele de profil in lung si-n lat si am gasit, am chiar si de unde sa aleg dar totusi cred ca nu pot sa ma simt bine intr-o pereche de pantaloni care costa 4,6,8 sau chiar 9 milioane de lei vechi. Sunt superbi, sunt de firma (sau nu) dar nu ma lasa inima sa-mi dau aproape jumatate din salar pe o pereche de pantaloni care urmeaza sa-i port pe partie. Nu am putut sa-mi dau seama daca eu castig putin sau ei costa foarte mult dar cert e ca eu sunt acasa, iar ei sunt inca pe rafturile magazinelor. Am gasit la InterSport o pereche ceva mai ieftini dar cel mai mic numar disponibil era suficient de mare cat sa inot in ei Sunt putin dezamagit dar speranta o sa moara doar dupa ce facem un pit-stop in Viena la Sport Expert. Daca nici acolo nu o sa gasesc o pereche de pantaloni la un pret decent atunci cred ca o sa-i folosesc pe astia de ski in continuare. Pe drumul spre casa m-am tot gandit cate alte chestii poti cumpara cu banii pe care ii puteam da pe pantaloni. Lista contine chiar si o masina (o dacie veche dar functionala) dar nu are rost sa o insir aici pentru ca e destul de lunga.

Astazi am fost pana in Jells Park pentru a poza cativa nuferi. Nu m-a ajutat lumina foarte mult dar am reusit in cele din urma sa fac cateva poze dragute.



(mai mult…)

De fiecare data cand ma duc intr-un hypermarket la cumparaturi d’ale gurii pentru casa, sunt intampinat la iesire de acelasi soi de casiere crizate. Ma duc in astfel de magazine tocmai pentru a alege marfa care consider eu ca e mai buna, pentru a alege legume si fructe tari care inca nu-mi curg in palma, pentru a alege marfa inainte de a fi sfarmata de catre altii. Problema apare de fiecare data cand ajung la casa. De obicei aranjez marfa pe banda rulanta in ordinea in care o pun in sacosa. Sucul, berea si alte marfuri ambalate bine le pun in fata pentru a le aseza pe fundul sacosei, iar marfa mai fragila la urma pentru a nu o turti.

Casiera crizata este platita pentru a scana marfa de pe banda, pentru a incasa banii si pentru a zambi clientilor. Daca peste faza cu zambitul pot sa trec cu vederea (nu’s curios de zambetul ei), nu acelasi lucru il pot spune si despre modul in care arunca cu produsele cand le trece peste scanner. Legumele si fructele mai zemoase se turtesc, chips-urile, biscuitii, saratelele sau alte produse asemanatoare se sfarma de ajungi sa le manci cu lingura, sucul nu il mai poti deschide cateva ore bune pentru ca tot e agitat. Inca nu m-am luat de nicio casiera dar nu cred ca o sa mai rezist mult. Sunt genul de om care nu face scandal din orice pentru ca poate a avut si acea femeie o zi mai proasta dar cand vad ca de fiecare data se intampla la fel ma cam oftic.

Daca o sa vedeti prin ziare ca un tanar a strans o casiera de gat intr-un hypermarket atunci sa stiti ca despre mine e vorba

După ce am postat pozele facute în Budapesta, Dragoş mi-a reproşat că nu am ales bine momentul în care le-am făcut pentru că, spune el, pozele de noapte se fac imediat după ce apune soarele. Tind să-l cred pentru că are mult mai multă experienţă decât mine în arta fotografiei. Indiferent dacă are dreptate sau nu, el nu ştia un lucru esenţial despre aceste poze: ele sunt făcute dupa o zi întreagă de maraton la cumpărături alături de două femei. Dacă accepţi să mergi la cumpărături de ţoale cu o femeie este imposibil să te gândeşti să faci altceva înainte ca ea să obosească sau înainte de a se închide până şi ultimul magazin.

Excursia pe care am făcut-o la Budapesta împreună cu doi prieteni apropiaţi a avut două scopuri:

Consider ca am atins ambele scopuri pentru că am făcut cumpărături de absolut toţi banii pe care i-am alocat în acest sens dar am şi apăsat butonul aparatului foto de cca. 500 de ori.

Înainte de a pleca de acasă ne-am documentat foarte bine despre toate magazinele în care se găsesc haine normale şi cât mai ieftine. Un mare ajutor ne-a fost dat de această pagină pentru că aveam nevoie de adresele magazinelor. Au intervenit în ultimul moment câteva modificări de program pentru că trebuia să găsim şi un magazin pentru haine femeieşti fără de care femeile ar fi nevoite să (mai mult…)

De fiecare data cand apuc sa plec din Outlet-ul de langa Parndorf (Austria) spun ca nu o sa ma mai intorc. Dar cum acest “de fiecare data” se tot intampla dovedeste clar ca nu ma tin de cuvant. Tentatia sa te opresti si sa vezi ce e nou e mare cand treci pe autostrada si vezi magazinele alea sub forma de casute dragute ce formeaza un mic orasel.

Aici e locul in care poti sa-ti pierzi nevasta fara sa dispere ca nu te mai gaseste. Singurul lucru de care trebuie sa te asiguri e ca are suficienti bani la ea. Eu nu prea am rabdare la cumparaturi si de cele mai multe ori ma decid foarte repede ceea ce vreau sa cumpar, pun mana in buzunar, scot banii si am iesit din magazin. Ehhh, acelasi lucru nu e valabil cand ai langa tine o tanti ce vrea sa-si caute o anumita bluzita sau un anumit fel de pantaloni dar care sa fie (daca se poate) si la reducere.

Am observat ca nu toate magazinele au pret de outlet si e foarte simplu sa le deosebesti. Cele cu reduceri considerabile sunt pline atat de marfa cat si de clienti, iar cele care tin la pret au aruncate cate doua-trei tricouri pe un raft si in magazin nici urma de clienti. Marea diferenta am observat-o la magazinele Adidas si Nike fata de Reebok si Puma. Primele doua au tot timpul destul de multe produse reduse si lumea da navala sa incerce. La Reebok si Puma cam bate vantul prin magazin dar e adevarat ca nici marfa si nici preturile nu te atrag inauntru.

Am aflat zilele astea ca acest mic orasel al femeilor este patronat de renumitul actor/guvernator Arnold Schwarzenegger. El s-a nascut intr-un sat din apropierea outlet-ului, acesta fiind unul din motivele pentru care l-a si construit in camp, nu foarte aproape de vreun oras.

Prin magazine e plin de romani, austrieci, unguri, slovaci si cehi. Daca pentru romani nu e tocmai la indemana sa mearga pana acolo la cumparaturi, pentru toti ceilalti efortul este foarte mic, magazinul situandu-se aproape de granita tarilor lor.