Astazi ne-am despartit de cabana in care am petrecut ultimele 3 nopti. A fost destul de greu sa lasam in urma semineul care ne-a incalzit serile dar se apropie momentul in care o sa plecam inapoi in Romania.



In drum spre Melbourne ne-am mai oprit (mai mult…)

In excursiile de azi am vazut canguri (unii au reusit sa si puna mana pe ei), caini dingo, papagali vorbitori, lebede negre, pauni, fazani, emu, si multe alte pasari de toate culorile.

Am apucat sa facem si un gratar in aer liber dar pe cat de mirati am fost de cat de civilizati sunt oamenii de aici, pe atat de suparati am fost de modul in care se fura aici. “Tipa” din poza de mai jos a reusit sa-i fure de doua ori mancarea din furculita lui Steli in timp ce acesta o ducea la gura.



Pasarea se lansa dintr-un copac cand vedea ca ai mancare in furculita si o fura dintr-o singura incercare.

Sunt destul de obosit dupa o zi de stat prin soare (e foarte cald aici) si nu prea am chef de scris dar am pus cateva poze care vorbesc de la sine. (mai mult…)

Inca de dimineata am inceput cu dreptul pentru ca am cerut in loc de un Capuccino (ca toti ceilalti) o cafea. Cafea am si primit-o doar ca era atat de concentrata incat statea lingurita in picioare fara nicio problema. O cafea foarte scurta si foarte tare dar care parca m-a traznit uitand ca e dimineata.

Am pornit cu avant spre Vatican. Am pedalat cateva statii cu metro-ul traversand tot centrul vechi al orasului pana in statia Ottaviano. De acolo ne-am luat dupa tot alaiul de turisti care au iesit din tren si in cateva minute eram deja in piata San Pietro. Guri cascate, poze, minuni si ne-am pus la coada. Coada formata de oameni la intrarea in Bazilica San Pietro era atat de mare incat am crezut ca o sa ne prinda seara pana o sa intram dar m-am inselat. Controlul facut de oamenii in izmene (garzile de la vatican) mergea atat de repede incat nu cred ca am stat mai mult de 10 minute pana am intrat. Bazilica este mare, dar nu atat de mare pe cat va inchipuiti ci si mai mare, enorma, nemaivazut de mare. E atat de mare incat daca nu ai un punct de reper pe tavanul ei nici nu-ti dai seama cat e – noi am avut noroc cu ceva muncitori care erau prin preajma tavanului si noi deabia ii vedeam de jos. Si aici la fel, poze, guri cascate, wow-uri si alte zgomote salbatice ca semn al mirarii dupa care am plecat spre Castelul Sf. Angelo. Pe drum spre acest castel ne-am oprit la toate punctele de vanzare de suveniruri in cautarea unui breloc pentru fratemio. Nu o sa ma creada ca nu am gasit dar oricum nu am cum sa-i demonstrez ca i-am stresat pe toti cu acea carticica de rugacini pe care nu am gasit-o niciunde. La una din aceste gherete am dat si peste un hot pe care am avut ocazia sa-l urmaresc atent. Nu am reactionat pe moment cand l-am vazut ca a furat un desfacator de bere (ROMA) pentru ca am vrut sa-mi continui drumul linistit. Nu cred ca a observat ca ma uitam la el in timp ce isi insusea cateva bunuri asa ca am plecat mai departe.
(mai mult…)

Ne-am impachetat cum am stiut noi mai bine si mai subtire pentru a reusi sa ne punem strictul necesar in doar doua bagaje de mana. Tinand cont ca unul din aceste bagaje era geanta cu aparatul foto, camera de filmat si toate nebuniile adiacente, Sandra a trebuit sa se adune si mai tare pentru a strecura si eu in geanta ei vreo doua perechi de chiloti si o bretea .

Am trecut cu bine de toate controalele de la aeroportul din Timisoara dar nu inainte de a ma distra de unul din vamesi care mi-a desfacut geanta cu aparatul si a inceput sa scoata lucrurile din ea cu o atentie de pirotehnist. Cand a ajuns la cutiuta cu cei 8 acumulatori pentru blitz s-a blocat putin. A stat, a studiat bine problema, a deschis cutiuta foarte atent si a inceput sa invarta acumulatorii crezand ca sunt ceva piese dintr-o bomba. Nu am eu fata de infractor dar nici vamesii astia nu au toti fete de oameni inteligenti si in plus, omul isi facea doar datoria.

Dupa un zbor destul de scurt (am filmat o parte din el) si linistit am ajuns la Roma; ma rog, undeva in apropierea Romei pe aeroportul Leonardo da Vinci. E un aeroport destul de mare, cred ca cel mai mare pe care am avut eu ocazia sa calc pana acum. Am stricat bani pe Rome Pass, un “colet” format dintr-o harta, un card pentru a calatori pe toate mijloacele de transport in comun si inca un card cu care putem intra gratis la doua “muzee”. Toate aceste lucruri au costat 23 EUR de persoana si le-am cumparat de la ghiseul de informatii pentru turisti, din aeroport. Pe langa Rome Pass am mai dat bani si pe un bilet de tren care ne-a dus pana in oras.
(mai mult…)