Un documentar bun trebuie sa te tina cu ochii in televizor la fel ca si un film de actiune bine facut. Home (2009) face parte din categoria documentarelor care nu te lasa sa te dezlipesti de ecran pana la sfarsit.

Prin furnizarea a unor imagini unice din peste cincizeci de tari, toate privite de la inaltime, prin faptul ca ne impartaseste nedumeririle si ingijorarile sale, prin tot acest film, Yann Arthus-Bertrand ne arata ca oamenii au reusit sa distruga in ultimii 50 de ani un echilibru greu format de natura in 200.000 de ani. Documentarul a fost pus la dispozitia tuturor pe youtube, acesta fiind un semn cat se poate de clar ca trebuie sa fie vazut de cat mai multa lume. Nu recomand acest documentar ci spun ca trebuie vazut neaparat.

(mai mult…)

Cand eram mic mergeam din cand in cand la cinema pentru a viziona un film bun. Odata cu trecerea timpului a aparut Internetul si pirateria, moment in care cinematografele au inceput sa se goleasca vizibil. In Arad au fost 5 sau 6 cinematografe din care au mai ramas doar doua, si acelea goale.

Unul a devenit pe rand sala de bingo si club, acum fiind inchis din cauza autorizatiilor. Altul a devenit club (unul foarte popular) si acuma a ajuns bingo dar ceva imi spune ca afacerea “bingo” nu o sa tina. Celelalte doua cinematografe inchise au ajuns in paragina, nu stiu exact daca s-a mai facut ceva acolo dar de afara cladirile arata de parca stau sa se darame.

Cinematografele ramase in picoare sunt Dacia si Arta, cel din urma avand si terasa de vara dar e nefolosita. La Dacia inca mai merge lumea dar nici pe departe ca pe vremuri. Cu toate ca s-a investit putin in el tot nu se ridica la standardele pe care clientii le cer astazi. La Arta mai merg tinerii proaspat cuplati care vor sa urmareasca un film intr-o atmosfera intima. Tin minte ca ultima data cand am fost la Arta rula filmul Miss Agent Secret 2(?). M-am dus acolo cu Sandra mai mult din curiozitate pentru ca se vorbea despre inchiderea cinematografului si am insistat sa vad si eu cum arata. In sala cred ca am fost 5-6 persoane. Noi ne-am asezat in ultimul rand pe mijloc, iar in randul din fata noastra, in marginea dreapta, era un cuplu ce se mangaiau de zor in zonele intime.

Daca in Arad nu mai exista un cinematograf care sa te convinga sa dai un ban pentru vizionarea unui film, nu acelasi lucru il pot spune despre CinemaCity din Iulius Mall Timisoara. E adevarat ca biletul este putin mai scump decat la restul cinematografelor dar si conditiile sunt pe masura.

In ultimele zile au aparut doua filme ce tin salile pline in acest cinema. Ice Age 3 (3D) si Transformers 2 m-au obligat sa fac rezervare cu 4 zile inainte si nici asa nu am prins loc unde am vrut, dar e bine si asa. Se pare ca daca se investeste putin se pot scoate oamenii din casa din nou pentru a viziona un film bun. Chiar daca filmele se gasesc deja pe paginile de torente tot am insistat sa ma duc la cinema pentru a le vedea si se pare ca nu sunt singura persoana care face acest lucru. Ecran mare, sonorizare de exceptie, scaune confortabile plus meniul duet de popcorn si doua portii de cola fac toti banii.

Aseara am urmarit acest film deloc rau, un film de actiune, un film despre Cavalerii Templieri si ordinul acestora. Furtul unor obiecte ce au apartinul cavalerilor sunt furate de catre 4 calareti dintr-o expozitie din New York-ul zilelor noastre. Printre obiectele furate se numara si un decodificator ce poate descifra drumul catre Comoara Cavalerilor Templieri. Recomand acest film tuturor chiar daca nu se ridica la nivelul Codului lui DaVinci sau altele de genul acesta, dar totusi este un film bun.

Aseara am invatat sa fac inca un lucru inainte sa ma uit la un film. Neaparat sa ma uit cate minute tine pentru ca am reusit sa ma culc dupa ora doua noaptea. Filmul tine aproape 3 ore

(mai mult…)

Saptamana asta am avut parte de doua filme bune cu distributii pe masura. Singura asemanare dintre aceste doua filme a fost Ray Liotta, acesta jucand doua roluri total diferite intr-o maniera cum numai el stie. Primul film a fost despre moarte (Powder blue), despre asteptarea sfarsitului, despre iertarea pacatelor inainte de moarte.

Aseara am hotarat sa vizionez Crossing Over, un film despre viata, despre strainii ce invadeaza America si despre problemele si metodele adoptate de acestia in vederea primirii statului de rezident permanent. Cazuri diferite, oameni de nationalitati diferite lupta pentru aceeasi cauza. Un film ce il recomand tuturor.

Un film lipsit de acţiune pentru că genul nu o permite dar în care puteţi găsi amărăciunea a doi oameni ce nu au avut parte de dragoste adevărată. Filmul nu este un “must see” dar merită văzut în familie. Ceea ce mi-a plăcut în acest film este spontaneitatea de care dau dovadă personajele, lipsa conservatorismului şi dragostea la prima vedere. Îl recomand în special oamenilor mai deprimaţi şi celor care cred că perechea lor nu există.

Acest film este o copie aproape fidelă a primei părţi doar că de data asta nu ne-a onorat cu prezenţa Jessica Alba, ea fiind înlocuită de o blondă (cu suflet mare). Nu-mi plac continuările unor filme în care nu apare ceva nou, în care ghicesc ce urmează să se întâmple. La fel ca şi în prima parte, nu lipsesc ţâţele, sexul, dragostea, acţiunea (destul de slăbuţă), frumuseţea oceanului, bărcile pline de gagici şi cel puţin o crimă. Nu pot să recomand acest film dar dacă nu ai vazut nici prima parte şi vrei neapărat să te uiţi atunci mai bine te-ai uita la asta întâi.

Disperat fiind să văd acest film încă de când am văzut trailerul, am apucat împreună cu Sandra sa mergem Sâmbătă la CinemaCity în Timișoara. Mi-a plăcut această a patra parte dar nu mai mult decât prima. E multă acțiune atât la volan cât și în rest, mașinile sunt extraordinare, poveste e credibilă chiar daca s-a exagerat puțin în unele faze dar per total îmi place. Un mare plus în această parte îl aduc si actorii pentru că s-au folosit tot cei din prima parte. Îl recomand tuturor chiar dacă părerea mea e oarecum influențată și de faptul că mie îmi plac mașinile in mod deosebit.