Am inceput anul destul de bine. M-am trezit odihnit si dornic de a face ceva, orice, doar sa fac. Am inceput prin a face curatenie pe hdd-urile din calculator. Dupa ce am sters o groaza de lucruri nefolositoare, stranse acolo in anul 2009, am reusit sa-mi maresc spatiul liber cu aproape 100GB…incredibil.

Zilele astea m-am odihnit, am urmarit o gramada de filme, am jucat monopoly si am facut planuri pentru anul 2010. Idei multe si “crete”, timp liber putin si bani si mai putini. Cam astea au fost rezultatul gandurilor pentru acest an.

Ma apuc de facut lista cu cele 100 de lucruri pe care vreau sa le fac in viata asta. Ma tot gandesc daca in lista sa trec si lucrurile la care am visat multa vreme dar pe care am apucat sa le fac pana acuma sau doar lucrurile la care inca mai visez sa le fac. Ma hotarasc eu pe parcurs.

N-am avut chef de scris pe blog, nu prea am nici acuma dar am profitat de 5 minute plictisitoare si am postat randurile astea. Sunt intr-o stare de plictiseala si leneveala atat de mare incat mi-e frica sa ma duc maine la servici. Mda…cam atat.

An dupa an, zi dupa zi, pe cum inaintam in viata reusim sa legam prietenii cu tot felul de oameni. Am invatat in timp sa nu spun niciodata, nici macar in gand, ca nu o sa mai revad o persoana vreodata. Acum doi ani un coleg si bun prieten si-a facut bagajul si a plecat impreuna cu sotia si copilul lui la celalat capat al lumii. In momentul acela nu am stiut daca trebuie sa-mi para rau pentru plecarea lui sau trebuie sa fiu bucuros pentru ca merge la mai bine, ca merge sa-si faca un rost in viata. Atunci cred ca am spus pentru prima data in viata mea (in gand) ca nu o sa mai am ocazia sa revad acel prieten vreodata. Anii au trecut si soarta a facut ca eu sa ajung sa vizitez acel coleg chiar la celalalt capat al lumii. La finalul vizitei, inainte de a ne desparti si de a urca in avion a trebuit sa-i spun cateva cuvinte pentru ca asa e frumos si omenesc. Pe langa faptul ca i-am multumit pentru tratatie mi-a stat pe limba sa-i spun ca probabil nu o sa ne mai vedem niciodata, dar m-am abtinut. Mi-am invatat lectia la plecarea lui din Romania, asa ca nu o sa mai spun niciodata “niciodata”.

Odata intors in tara am aflat ca o alta prietenie legata intr-un timp destul de scurt (in aproximativ un an de zile) risca sa se destrame. Am avut norocul sa cunosc un om deosebit, un om simplu si inteligent, un om care avea un raspuns la toate intrebarile puse de mine. A fost singura persoana care daca nu avea un raspuns la o problema imi dadea un link cu rezolvarea ei . La fel ca si in primul caz, nu am stiut daca trebuie sa fiu necajit pentru ca pleaca sau sa ma bucur pentru reusita lui.

Intorc pagina si astept sa vad ce imi rezerva viitorul. Cert e ca niciodata nu e bine sa spui “niciodata”.

Toti suntem obisnuiti sa auzim nume destul de comume la femeile mai in varsta. Fie ca este vorba de bunica, matusa sau vecina noastra, pe toate le cheama parca la fel. De la Leana, Maria, Florica si pana la “nana Viorica” sau “buna Lucretia”, cu totii suntem obisnuiti asocierea acestor nume unor femei batrane. Cred ca parintii lor nu au fost foarte inspirati atunci cand acestia s-au nascut si le-au dat nume inspirandu-se de la vecini, cunostinte sau prieteni. Asa se explica si faptul ca foarte multe nume din buletin seamana intre ele, avand un singur numitor comun. Mariuta, Marioara, Marie, Maricica sau mai stiu eu ce, toate aceste nume se trag din numele Maria la fel cum Leana, Lenuta si Ileana se trag din Elena.

Odata cu trecerea timpului lumea a evoluat si lista numelor de copii a crescut considerabil lasand imaginatia parintilor sa-si faca de cap. De la numele imprumutate din alte limbi si pana la cele puse de rromi dupa marcile de masini proprietate personala, copii din ziua de azi nu mai intorc capul toti deodata cand un parinte isi striga copilul pe geam pentru a veni in casa. Nume precum Orlando, Michael sau Rafael sunt la ordinea zilei si fac ca nume precum Dan, Marius sau Ciprian sa sune demodat. Exista insa si parinti care ori au fost in stare de ebrietate ori inconstienti atunci cand si-au botezat copilul incat acesta sa poarte nume de genul Milca, Gilda, Venera, Hyacinth (zambila – nume de baiat) sau Laviniu.

Tot acest post a pornit de la o tampenie ce mi-a trecut prin minte astazi. M-am gandit ca daca acum suntem obisnuiti ca toate babele sa se numeasca Maria sau Elena si sa strigi dupa ele “nana Leana” sau “nana Marie”, cum o sa sune peste 30-40 de ani toate aceste chemari:

“Nană Loredană, ai pus zacusca!?”

sau

“Tu, Denisă, ce-ti mai fac nepotii?”

Foarte probabil ca o sa ne obisnuim si cu aceste nume asociate unor femei batrane dar daca vreo vecina tanara de 80 de ani ar fi strigata asa cred ca as tresari.

Aseara am fost in oras la un suc impreuna cu o gasca de colegi de-ai Sandrei. Inca de la plecare mi-a fost atrasa atentia asupra unui aspect foarte important – o colega de-a lor cu nume cat se poate de feminin arata ca un baiat tanar si frumos. Sandra a insistat pe acest aspect ca sa nu ma fac de ras intreband-o daca e baiat sau fata. M-am conformat si am stat cuminte in banca mea, dar un alt prieten ce a trecut p’acolo nu a rezistat tentatiei de a o intreba acest lucru.

Domnisoara a fost cat se poate de directa si nu a incercat sa ascunda faptul ca ei ii plac fetele, ba mai mult, ne-a si aratat poze cu iubita ei in varsta de 18 ani. Toata seara ne-a povestit tot felul de faze pe care le-a trait, mai multe momente in care lumea o confunda cu un baiat – ne-a povestit despre un taximetrist ce si-a facut proasta centralista pe motiv ca aia ar fi spus ca o fata a facut comanda si de fapt era baiat (prostul fiind tocmai el).

Totusi, cu toate ca este fata din toate punctele de vedere, ea are o problema foarte mare. In curand e ziua iubitei ei si nu stie ce cadou sa-i cumpere. Ne-a intrebat pe un ton foarte serios:

Ce poti sa-i cumperi unei fete?…cam ce si-ar dori o fata de ziua ei?

Mi-a picat fata cand am auzit-o crezand ca ea glumeste, dar ea era cat se poate de serioasa. Una peste alta, ma bucur ca am cunoscut-o pentru ca este o fata de traba si foarte de gasca. Pentru ea distractie e mai presus de orice.

M-am trezit azi dimineatza, si mi-am dat seama ca mai bine as mai fi dormit. Am mancat jumatatea de kebab ramasa de aseara, moment in care am primit un semnal clar de la burduhan (partea mediana a aparatului digestiv) : “n-am digerat complet”. Dupa cele 5 minute in care am domnit peste lumea ciocolatie si molatica, am sarit blazat in pantalonii mei scurti fisurati anal. M-am simtit ca intr-un club exclusivist in statia de autobus, printre ceilalti preafericiti plumburii in timp ce-mi asteptam colegul sa ma duca la locul de munca. Aici, veselie generala…asudau toti sa faca cincinalu’-n patru ani si jumatate. Le-am urat un energic si tovarasesc “Sa traiti !”, am dat “read all” la cele cateva zeci de mailuri venite peste noapte si era cat pe ce sa ajung la punctul in care ma apuc de treaba. Mai aveam nevoie doar de un placebo pentru entuziasm si chef de munca. Poate chiar doua. Acum astept sa-si faca efectul….

ps: nu sunt gandurile mele

De ce naiba se numeste Loteria Romana, LOTO? Nu era mai logic sa-i spuna Loro?

Dupa ziua de ieri care a inceput cat se poate de bine (o pasare s-a cufurit la mine pe umar) crezand ca o sa am noroc toata ziua, au inceput sa se imputa treburile. Nu, nu cele de pe umarul meu pentru ca am curatat frumos haina.
Pana la ora pranzului un coleg s-a dus cu masina de servici la mecanic pentru a schimba o piesa defecta. Dupa aproximativ doua ore s-a intors la sediu urmand sa plec eu cu ea. Am observat ca schimbatorul de viteze danseaza dupa cum acceleram sau franam eu ceea ce m-a distrat dar cand am auzit ca si incepe sa trosneasca ceva pe sub masina am crezut ca inebunesc. De parca nu as fi fost suficient de nervos ca nu m-am putut folosi de acea masina a mai urmat un episod si cu masina personala. Ieri spre seara m-am dus cu ea la un electrician sa-mi repare alarma fiind in garantie. Cand am ajuns acolo l-am intrebat cat dureaza ca sa nu stau ca prostu’ acolo cateva ore. Dupa ce mi-a spus ca in doua minute e gata m-am linistit si am belit ochii la ce facea el. Dupa o ora de ascultat injuraturi la adresa alarmei, mi-a pus cutiuta “muzicala” in mana si mi-a spus ca nu are ce sa-i mai faca si ca sa o schimb in garantie.
Dupa astea doua serii de nervi m-am dus la fotbal cu baietii pentru a ma calma. Acolo au fost alti nervi, ca doar nu poti sa joci fotbal fara sa te enervezi. Toate astea au fost completate de nenumarate serii de ploi ce nu m-au slabit de Sambata pana astazi.
(mai mult…)

Acesta este motivul pentru care nu am mai apucat sa scriu nimic pe blog. Ultimele zile au fost bogate in probleme la servici ce au trebuit rezolvate. Nu ma plang de lucru pentru ca imi place ceea ce fac dar ma enerveaza ca-mi ocupa aproape tot timpul liber si ca ajung acasa foarte obosit.

Cu toate astea, in putinul timp liber ce l-am avut la dispozitie am invatat cat am putut pentru ultimul examen din primul semetru la CCNP (IPv6). Dintre toate examenele acesta mi-a displacut cel mai mult pentru ca nu-mi place sa invat un lucru ce s-ar putea sa nu-l folosesc niciodata. Stiu si faptul ca IP-urile sunt pe terminate si ca in cele din urma tot la IPv6 o sa ajungem dar eu o tin pe a mea. Am luat astazi examenul cu un punctaj mediu de trecere si urmeaza sa-mi storc putin creierii si pentru examenul de final de semetru pe care sper sa-l iau din prima pentru a ma putea bucura din plin de concediul in care o sa ma aflu saptamana viitoare. Asteptam un astfel de concediu in care sa ma odihnesc putin fara a avea semnal la telefon. Nu-mi plac concediile petrecute acasa pentru ca intotdeauna intervine ceva si nu am nicio scuza pentru a refuza sa fac ceea ce imi este cerut.

Sper sa apuc zilele astea sa-mi termin si posturile incepute cu cateva zile in urma…ma streseaza sa le vad in Drafts.

ps: ma enerveaza faptul ca nu gasesc o melodie ce am auzit-o la radio. Nu stiu nici cine canta (o gagica) si nici numele melodiei asa ca nu-mi ramane decat sa ascult tot top40 de la Radio21.

(mai mult…)

Toata lumea scrie acum despre despartirea de anul 2007 si asteptarea entuziasta a anului 2008. Personal am trecut prin anul 2007 cu bine, a fost un an foarte bun in ceea ce ma priveste. Am lasat in spate cateva concedii frumoase, o rezervare la restaurant pentru nunta ce va fi in 26.07.2008 (eu cu bebelusha in rolurile principale, ceea ce-mi da oarecare emotii), o promovare la servici, un apartament renovat in proportie de 99.99% din fonduri proprii dar cu ajutorul catorva prieteni deosebiti, o plecare din casa parinteasca alaturi de bebelusha, o intrare in blogosfera cu acest umil dar suprinzator de vizitat blog, cu un cont suspendat pe AdSense dintr-un motiv necunoscut mie si foarte multe ganduri de bine pentru toti cei dragi. Multumesc si cititorilor “privinciei” care din pacate nu scapa de mine nici acolo.

Nu regret absolut nimic din ceea ce am facut si trait in anul acesta si nu-mi doresc pentru anul 2008 decat sa iasa totul bine la nunta, sa avem o luna (saptamana) de miere fara peripetii si sa avem intelegere cel putin la fel de multa si buna ca pana acum in relatia de cuplu.

Ganduri de bine am pentru toata lumea, pentru toti prietenii si cunostintele mele, pentru toti cei care citesc acest blog in special pentru cei din blogroll pe care ii citesc aproape zilnic si care m-au facut sa nu renunt inca de la inceput la statutul de blogger. Va multumesc tuturor pentru comentariile bune sau rele pe care le-ati facut si pentru ca cititi toate balivernele de pe acest blog.

Anul ce vine sa va aduca doar ceea ce va doriti, iar bucuriile si tristetile sa va prinda pe langa cei dragi.

Indiferent cum o sa va petreceti noapte dintre ani sper sa fie una plina de veselie, bucurie si voie buna.

ps: promit ca o sa vin cu multe poze de la petrecerea la care o sa particip.