Prin luna August si-au facut aparitia la noi in scara 3 fete tinere. Doua brunete si o blonda cu varsta intre 17-20 de ani s-au mutat in locul unei batrane singure si simpatice care a ajuns la azil. Fara a le urmari insistent pe aceste fete am putut observa foarte clar evolutia relatiilor acestora. Se pare ca blonda este mai mereu pe podium devansandu-le clar pe cele doua brunete care se consoleaza una pe cealalta dupa fiecare esec.

La inceput au venit tot felul de indivizi (aka pustani) aici la bloc si stateau de vorba cu ele pana noaptea tarziu deranjand somnul nevestei. Toate aceste discutii nocturne nu au durat mai mult de o saptamana pentru ca blonda s-a lipit de un baiat cu un Passat care venea aproape in fiecare seara la/dupa ea. Relatia a tinut vreo doua saptamani si cred ca s-a terminat fara o cearta cumplita; spun asta pentru ca blonda s-a refugiat repede in bratele unui conducator de Lamborghini (nu cu numar de Arad – pentru cunoscatori). Multi prieteni mi-au spus la suparare (dupa ce au fost parasiti) ca ? are alt gust intr-o masina scumpa, iar blonda avea sa confirme asta. Cum in masini atat de scumpe e greu sa ramai, blonda noastra, probabil data uitarii de catre soferul fericit pentru ca a mai pus o bifa in agenda, s-a dat bine pe langa un baietas de moda veche. Loganul cu care acesta venea la ea parea mai degraba “masina lu’ tata” pentru ca lipsea empetreiu’ si boxele de 100W din el, ba mai mult, nici macar folie nu avea sarmanul 1.4 MPI.

Blonda resemnata si vizibil afectata de criza s-a hotarat ca mai bine merge la scoala intr-un Logan decat sa arunce cu banii pe taxiuri – asa cum facea in zilele de trecere de la o masina la alta un prieten la altul. Loganul m-a incurcat si el vreo 2 saptamani pentru ca avea prostul obicei de a parca exact pe locul unde m-am obisnuit eu sa parchez cand ajung de la servici, motiv pentru care am dedus ca pustiul nu numai ca folosea masina lu’ tacsu dar si cheltuia banii acestuia in lipsa unui loc de munca pentru ca ajungea mai mereu inainte mea.

Daca blonda noastra din Passat a sarit in Lamborghini si din acesta direct in Logan, prin deductie logica tragem concluzia ca e criza peste tot…pana si la blonde. Poate pustiulica cu loganul nu a fost prost si s-a prins ca nu e loc de insuratoare de i-a dat papucii junioarei, aceasta refugiindu-se in cele din urma intr-un minunat Caddy, cel mai probabil masina de firma a noului concubin (ce urat suna). In seara asta a aparut pentru prima data in fata blocului acest VW Caddy alb, iar in jurul orei 23:30 a coborat si blonda din el, mai pe furis pentru a nu-si face reclama proasta.

Pe langa acest intreg parc auto prin care si-o fi tras-o blonda fara nicio jena, am observat inca un lucru: de fiecare data tinutele purtate de blonda se asortau perfect cu pretul masinii in care urma sa se urce. Probabil ca fetele din ziua de azi au carderoba impartita pe marci de masini…chiar daca e criza.

Weekendul acesta am avut ocazia sa vad si eu ce inseamna o cursa de raliu atat pe asfalt cat si pe macadam. Aradenii s-au mobilizat foarte repede si au reusit sa puna la dispozitia organizatorilor absolut totul si sa repare doua drumuri forestiere pentru a putea fi folosite pentru probleme speciale.

Vineri am admirat cateva masini in cursa pe asfalt care s-a desfasurat pe circuitul Vik Power de la marginea orasului dar nu am ramas foarte impresionat motiv pentru care m-am hotarat ca Sambata sa mergem in apropierea localitatii Nadas pentru a face cateva poze masinilor pe macadam.

Am ramas placut impresionat de viteza cu care ruleaza acesti piloti pe un drum de tara fara pic de asfalt. Am facut si poze, am umblat si prin culturile taranilor din zona dar lucrul cel mai neplacut a fost inhalarea tonelor de praf ridicat de masinile din cursa.

Pe circuit am putut admira si masina de la nunta noastra care a fost folosita de staff ca masina de securitate. Mai multe poze de la raliu puteti vedea pe Flickr.

De la carutele tixite cu oale la palatele inconjurate de mertzane, de la viata de om descult la costumele Armani si ceasuri Rolex, de la agonie la extaz, asa traiesc rromii zilelor noastre. Duc o viata regala fara sa fi muncit (pe acte) in viata lor. Cartea de munca, statul de plata, tichetele de masa sunt lucruri necunoscute acestor oameni care isi plimba zi de zi fundurile grase cu masini luxoase ce consuma cat un tanc. Niciodata nu am avut nimic cu ei pentru ca nici ei n-au avut nimic cu mine dar intrebarea care ma macina este: Cum de nu sunt verificati in acte, cum de nu sunt pusi sa justifice provenienta banilor aruncati pe palate si masini, cum de nu-i intreaba nimeni de sanatate!?

Trec zi de zi pe langa un astfel de palat si de fiecare data ma minunez cand vad ce masini sunt parcate in fata lui si ma gandesc ca nu mi-as permite nici macar sa platesc impozitul unei astfel de masini. Nu ma intereseaza modalitatea prin care fac bani, fie ea legala sau nu, dar ma mir ca acesti oameni nu sunt verificati de autoritati.

Cum a venit căldura au şi apărut maşinile decapotabile prin oraş. Sunt frumoase, aerisite, plete în vânt, figuri cu ochelari de soare dar nu ştiu cât de potrivite sunt pentru România. Eu îmi las noaptea maşina parcată pe o stradă destul de circulata din oraş şi nu rezistă mai mult de două zile fără să se murdărească.

Am văzut fel si fel de maşini decapotabile; de la foarte scumpe până la ceva vechituri de opel si ford, cu piele neagră dar si albă. Nu pot să-mi imaginez cum e să ieşi dintr-un bar sau restaurant, îmbrăcat elegant (în alb) şi cu o piţipoancă de mână, şi să te pui cu hainele curate pe bancheta plină de praf.

Eu cred că oricât de mult îţi plac aceste maşini trebuie sa fim conştienţi că nu sunt pentru România. Siguranţa într-o astfel de maşină este inexistentă. Nu-ţi poţi lăsa o geantă, poşetă sau vreun alt lucru de valoare pe banchetă fără riscul de a rămâne fără el la primul semafor la care opreşti. Gunoaiele aruncate pe geam din celelalte maşini nici nu le mai iau în considerare.

Acelaşi lucru se pare că nu-l înţeleg nici cei ce-şi cumără Hummer, Q7, X6 sau alte balene d’astea pe roţi pentru a se plimba prin oraş cu ele. Se pare că la noi pe locul întâi sunt figurile (deloc ieftine) şi deabia pe urmă ne gândim la cât de utilă ne este o maşină.

Se pare ca acesta va fi noul Opel Astra. Imi place dar ramane sa vedem si cu ce pret iese pe piata.

Daca in Romania numele preferentiale se limiteaza la doua cifre si trei litere, in America pentru o suma de bani poti avea aproape orice doresti pe numarul de inmatriculare.



Click pe poza pentru mai multe exemple.

Am tot scris despre masinile de inchiriat parcate aiurea prin tot orasul. Astazi am vazut una ce a luat foc pe calea Zimandului. Am ajuns destul de devreme la fata locului asa ca am vazut ce fum gros poate scoate un Chevrolet Kalos in timp ce ardea mocnit. Sper sa nu ii mai vad parcati si in fata geamului nostru pentru ca nu o sa ma mai simt la fel de sigur in casa.

Odata cu venirea primaverii apar prin oras o groaza de vanzatori ambulanti cu ghiocei, care sunt simbolul inceputului de anotimp dar totodata apar si posesorii de scutere. Nu stiu exact ce fel de motoare au aceste scutere dar vreau sa spun ca anul trecut, pe o strada mai libera din oras mergeam cu aproximativ 90km/h cu masina, iar in urma mea se tinea un astfel de scuter (cred eu modificat). Nu stiu cat de inconstienti sunt posesorii acestor motorete dar partea si mai deranjanta e ca de foarte multe ori ei circula pe banda a doua sfidant toti soferii de automobile aflati in trafic dar si riscand astfel sa fie loviti de acestia.

Anul trecut politia din Arad a iesit la vanatoare de astfel de participanti la trafic, acestia primind amenzi pentru ca nu purtau vesta, nu aveau casca sau pentru ca circulau cu viteza foarte mare. Nu stiu nici varsta de la care au voie sa iasa pe drumurile publice acesti “scuteristi” dar am vazut si copii destul de tineri conducand cu viteza foarte mare prin oras. E un risc pe care si-l asuma si ei (poate din inconstienta) dar e si un risc destul de ridicat si pentru soferii care trebuie sa-i evite zi de zi.