Azi dimineata am plecat linistiti de la hotel catre aeroportul din Tenerife Sud. Ne-am imbarcat fara probleme, am gasit locuri in avion unul langa celalalt (nu ca la dus cand am stat pe randuri separate), avionul a decolat si a aterizat mult mai bine ca datile trecute si am fost fericiti cand am ajuns pe aeroportul din Budapesta intregi. Aici, pentru ca mi-a fost frig, am vrut sa-mi scot o bluza mai groasa din geanta ce a fost in cala avionului. Supriza a aparut in momentul in care am deschis geanta si am vazut ca din ea lipseste camera video Panasonic pe care am cumparat-o special pentru acest concediu. Geanta a fost toata ravasita si din ea a disparut doar camera, geanta in care era pusa fiind lasata acolo in bagajul cel mare. Nu am mai avut loc in bagajul de mana pentru ea pentru ca mi-am pus acolo aparatul foto si laptopul care sunt mai valoroase dar asta nu cred ca trebuie sa fie un motiv sa-mi bag de vina.

Cel mai probabil camera a fost furata pe aeroportul din Tenerife pentru ca acolo a fost timp de cautat prin geanta. In Budapesta nu ar fi avut timp sa caute pentru ca imediat dupa debarcare am primit si bagajele.

Nu era o camera scumpa dar pe ea sunt filmate secvente din luna noastra de miere, secvente pe care nu o sa le mai revedem niciodata.

Am tot spus si o mai spun, spaniolii sunt de 1000 de ori mai nesimtiti, prosti si hoti decat romanii dar asta nu se mediatizeaza la fel ca in cazul nostru. Romanii sunt asociati mai mereu cu rromii care au facut ce au facut prin strainatate nestiindu-se ce calitati avem si ca de fapt romanii nu sunt rromi, ci doar unii rromi sunt si romani. Sandra a trimis cateva mailuri politiei din Budapesta si unui director de hotel din Tenerife pentru a da de urma politiei de acolo. Sunt convins ca nu o sa ne recuperam niciodata camera video dar poate ca acest lucru o sa schimbe putin situatia in acel aeroport.

In afara de acest incident trebuie sa spun ca suntem perfect multumiti de cum am fost tratati de catre angajatii hotelului unde am stat (La Nina) si suntem multumiti ca am ajuns aproape cu bine acasa.

Astazi a fost ultima zi de lafaiala din luna noastra de “miel” (cica asa se spune in spaniola). Astazi am inceput ziua destul de bine castigand atat eu cat si Sandra locurile intai la tras cu arcul (am tinut premiile in familie).

Dupa doua saptamani de stat aici nu pot sa spun decat ca se poate trai si fara mobil si fara masina si fara problemele de la servici dar nu si fara internet . Am avut mare nevoie de acest concediu mai ales ca la servici in ultima perioada se merge tot intr-un ritm ascendent in ceea ce tine de mentenanta si dezvoltare.

Dupa doua saptamani am ajuns la concluzia ca marea majoritate a spaniolilor sunt mult mai prost educati decat noi romanii. Exceptia de la aceasta concluzie (personala) o fac cei de varsta a doua si oamenii care au de castigat de pe urma turistilor. Angajatilor de la hotel nu am ce sa le reprosez, au fost cu totii la inaltime chiar daca stiu ca asa trebuie sa se comporte dat fiind faptul ca noi turistii le ducem banii in casa.

Alti oameni de prin alte tari cu care am intrat in contact mi-au lasat impresia ca sunt mai cu capul pe umeri. Am avut ocazia sa stam de vorba cu 3 baieti din Olanda care vorbeau (pe langa limba lor) engleza la perfectie si au fost foarte prietenosi si vorbareti. Am mai intalnit nemti, francezi si italieni. Nu am nimic de obiectat despre aceste trei nationalitati. Ne-am inteles perfect cu toti. Ajung insa la unguri. Acestia, impreuna cu o parte dintre romanii nostrii nu au aratat decat lipsa de bun simt, prosta crestere si prostie. Ungurii pe care i-am intalnit au fost foarte al dracu’, iar romanii (care se dadeau drept unguri, de rusine) s-au comportat la fel ca si cei pe care ii copiau.

Per total sunt multumit de cum a decurs acest concediu, am trait luna de miere cat de intens am putut si acum nu ramane decat sa ajungem cu bine acasa. Dimineata la 7 ne trezim si dupa ce predam camera o sa fim tot pe drum pana seara la 7 (acelasi fus orar).

Normal, astazi am mai castigat un premiu…am luat locul intai la tras cu arcul – se vede in poza cu cata maiestrie manuiesc arcul

Ziua am inceput-o prin a juca darts, dar pentru ca inca nu eram treaz am ratat in finala si m-a batut un italian (prost noroc ).

Acelasi italian m-a batut, de data asta pe merit, in finala la ping-pong. Italianul e cel din stanga. Avea niste serve enervante si juca destul de bine. Oricum, nu mi-a fost ciuda pentru ca am deja un premiu la acest concurs.

Dupa ce s-a terminat si concursul de ping-pong am decis, impreuna cu Sandra, sa mergem la o plimbare prin statiune. Odata ajunsi pe plaja am observat ca si aici sunt pitzipoance. Daca nu ai vazut pana acum o fata sa umble prin nisip cu tocuri foarte inalte, uitate la poza de mai jos

Spre seara, dupa ce Sandra si-a gasit o poseta fara de care nu putea sa plece din Tenerife, am fost la decernarea premiilor unde de data aceasta nu s-au mai primit tricouri ci medalii si diplome. Mi-am luat premiul (pana acum am castigat 4 concursuri din 8 ) si am asistat la un spectacol cu papagali giganti dar destepti ce i-am mai vazut si in Loro Parque.

Cam asta a fost ziua noastra de astazi. Mai doua zile si mergem acasa unde ne asteapta alte lucruri marete de facut.

Aaaa, pe copilul ala imbracat in albastru de mi-a dat diploma il cheama Jesus. Nu stiu cum de altii au asa minte ingusta si lipsa de imaginatie incat dupa ce te chinui sa faci un copil ii dai un astfel de nume. Sunt atatea nume spaniole care suna bine, chiar asta trebuia sa-l dea?…e mai sfant daca poarta acest nume?

) … in timp ce scriu acest post, pe plaja sunt artificii, iar la un balcon vecin niste babe din Germania aclama din tot stomacul: “Ooooooooo, ist das schon!” (sper ca am scris corect ca n-am facut decat 2 ani de germana) de vreo 3 ori ca sa fim siguri ca le auzim

Astazi, in drumul nostru prin munti am trecut prin mai multe orasele. Intr-unul din ele era un bar cu reclama mare (d’aia de la Coca Cola – cand scrie pe margini Cola si in mijloc numele barului, erau si la noi acum ceva vreme) pe care scria:

BAR LA CURVA

N-am apucat sa fac poza pentru ca eram in autocar si bar-ul era exact intr-o curba dar m-a amuzat.

ps: aaaa, pe langa reclama nostima, astazi am mai vazut vreo 3-4 dacii Logan cu numere de Spania. Logan-ul a ajuns pana si in Tenerife…si eu spun ca e o masina naspa!

Astazi, dis de dimineata am plecat intr-o excursie de o zi in care am vizitat jumatate din insula Tenerife. Am urcat pentru inceput pe muntele (vulcanul) Teide, cel mai inalt varf din Spania unde pot sa spun ca este asa cum se zice: “Peisaj lunar”. Aici s-au filmat Planet of the apes si Star Wars tocmai din acest motiv. Vulcanul a fost cuminte si nu a erupt – de fapt, nici nu stiu cand a erupt ultima oara dar am luat o bucatica din lava uscata ce era din belsug acolo.

De la munte am plecat spre copacul Drago (Dracul) care nu stiu de ce are acest nume dar arata ciudat si nu este de gasit decat intr-un singur loc.

Am apucat in aceasta exursie sa incerc si noul obiectiv ce l-am cumparat pentru jucaria mea, un obiectiv Sigma 55-200 f/4-5.6 cu care am facut cateva poze unor soparle – soparlele sunt din belsug pe aceasta insula, le poti intalni oriunde te astepti sau nu.

Mai departe, ne-am indreptat spre Los Gigantes, stancile acelea de care am mai pomenit, stanci ce au 2000 de metrii la tarm. Daca vinerea trecuta am facut baie in ocean langa ele, astazi am apucat sa fim si in varful lor. Pana am ajuns acolo a trebuit sa mergem pe o sosea de o banda CU DUBLU SENS. Am vazut ce inseamna sa fii sofer adevarat cand am ramas mirat de cum i-au autocarele pline cu pasageri curba pe un astfel de drum. Normal ca veneau si din fata masini care ieseau cat puteau in decor pentru a putea trece autocarele. Pana astazi pentru mine Transfagarasanul a fost cea mai frumoasa sosea pe care am circulat (exceptand asfaltul de acolo). Drumul pe care am mers astazi m-a impresionat si mai tare, poate doar pana o sa apuc sa ma duc in Elevetia, unde am auzit ca sunt cateva sosele de vis (prin munti).

Intr-un final am ajuns inapoi la hotel franti de oboseala dar multumiti cu ceea ce am vazut astazi. Cand mergem la masa o sa intrebam la receptie daca au venit pozele de ieri de la scufundari pentru a le posta si aici.

Aaa, era sa uit, astazi mi-am luat ghete noi



Le-am luat dintr-un loc numit Pueblo Chico, loc in care se gasesc cele mai importante puncte de atractie de pe toate insulele Canare, in miniatura. Este un parc foarte frumos aranjat, cu barcute pe apa, aeroportul si multe alte cladiri importante de pe acest insule.

Cam asa fac plaja babele de ~50 de ani la piscinele de la hotel. Am ramas uimit sa observ ca nu are tatele lasate (si nu sunt noi – nu are operatie) in ciuda varstei inaintate.

Astazi (probabil ca v-ati asteptat) am luat din nou locul 1, de data asta jucand ping-pong. Am avut doua incercari esuate in a castiga acest concurs dar astazi norocul a fost de partea mea. In finala am ajuns sa joc cu un domn mai in varsta din Norvegia (Cris). La inceput am crezut ca am nimerit bine dar se stia mosulica al meu si alerga dintr-o parte intr-alta a mesei de m-a facut sa transpir de parca atunci am iesit din piscina. In fine, diseara ma duc sa-mi ridic a treia diploma si al treilea tricou. Deja ma prinde jena cand striga gagica aia castigatorii de pe ziua de azi, parca ii aud pe cei din public zicand: “Asta a mai castigat si ieri si alataieri, nu se mai satura!” (doar ca in spaniola, germana, engleza sau ungureasca).

De multa vreme am vrut sa scriu un post despre faptul ca tinerii din alte tari nu prea stiu o limba straina. Am observat acest lucru inca de cand am fost in Austria si Germania. Dupa aceste tari vad ca urmeaza si Spania. Ma mira foarte tare acest lucru gandindu-ma ca in Romania, in ultimii ani, daca esti tanar si nu stii engleza esti marginalizat, ceilalti se uita la tine de parca ai fi proasta clasei. Sa fim oare noi romanii cu capul mai pe umeri decat vesticii europeni?
Am intalnit aici si tineri din tarile nordice dar acesti tineri se descurca foarte bine cu limba engleza. Sunt momente care ma fac sa fiu mandru ca sunt roman si cred ca daca fiecare om cu capul pe umeri ce iese din tara si se integreaza in tot felul de grupuri prin concedii sau delegatii spune ca este roman, atunci imaginea despre Romania poate fi alta decat cea asemanata cu grasii cu lanturi de caine la gat cu o cruce de morminte pe el. Eu cred ca nu m-am facut de ras aici cu toate ca nu inteleg o boaba din ce vorbesc spaniolii astia. Nu am ezitat sa spun ca sunt din Romania nici macar o clipa si nu cred ca am gresit prin asta, sau ca am fost marginalizat de catre ceilalti pentru ca sunt roman.

Tu esti mandru ca esti roman?

Foarte multa lume a ajuns sa nu mai suporte romanii. Ce vina am eu sau tu pentru ca nu suntem suportati? Probabil ca unii dintre voi il stiu, dar pentru ceilalti ce nu-l stiu am pus mai jos un filmulet de pe youtube in care se prezinta cateva lucruri marete ce au fost facute de romani si fara de care lumea ar arata altfel acum. (mai mult…)

Am reusit, nu ne-am inecat asa cum ii era frica Sandrei. Am fost cu o barcuta pana intr-un golfulet, loc in care am putut vedea mai multe specii de pesti, iar cei norocosi (eu am fost) au apucat sa inoate alaturi de o broasca testoasa destul de mare. Maine, cand o sa primim si pozele facute sub apa, revin cu detalii.

A mai trecut o zi din concediul nostru. Astazi am reusit performanta sa nu iesim din hotel nici macar pana in fata lui, iar in ciuda acestui lucru vreau sa spun ca ne-am distrat, am jucat jocuri noi (la unul din ele am luat locul 1 – again), am tras cu arcul, cu pistolul, am jucat ping-pong….ne-am tolanit la soare langa piscina si am mancat pe saturate.

Diseara, dupa ce o sa-mi ridica diploma si tricoul castigat, o sa asistam la un dans de flamenco – sper sa fie dragut.

Personal, abia astept ziua de maine cand o sa mergem la scufundari in ocean. Mi-am dorit de multa vreme sa fac acest lucru dar se pare ca dorinta o sa se indeplineasca – sper fara probleme. Nu o sa am poze pentru ca nu duc cu mine niciun aparat pe barca, nu risc sa raman fara sau sa le stric dar o sa povestesc cat pot de amanuntit experienta traita.

De cand am inceput si eu sa particip la concursurile organizate de hotelul unde suntem cazati si probabil din cauza ca am si castigat deja doua astfel de concursuri, pe la piscina ma striga angajatele hotelului pe nume de parca ne-am cunoaste de-o viata.

Una de final de post:

Cateva poze din Loro Parque.

Ziua a inceput cat se poate de bine. Dupa o masa copioasa la micul dejun am mers la piscina sa facem plaja. Am participat si eu la inca doua concursuri dupa cel de ping-pong pe care l-am pierdut, dar macar l-am pierdut glorios pentru ca oponentul meu a luat locul intai. Astazi am participat la concursurile de Darts si Sjolback , un joc vechi din Olanda care se joaca pe o masa si trebuie sa arunci ceva chestii de lemn in niste lacasuri numerotate de la 1 la 4 (o sa fac si o poza zilele urmatoare). La darts am luat locul 1 din 15 participanti. S-a jucat dupa modelul eliminatoriu trebuind sa faci cu un punct mai mult ca cel dinaintea ta. Daca eliminai un jucator primeai 1 punct care te putea salva odata. Eu am eliminat doua femei (mama si fiica), fiica, de fiecare data cand aruncam venea si-mi sufla in ureche, tot ceea ce stia sa-mi spuna era down. Am fost singurul jucator care nu stia spaniola asa ca arbitra imi treducea de fiecare data ce trebuia sa stiu. I-am suprins pe toti pentru ca nu ma cunosteau si cu toate astea i-am nimicit (sunt modest ).

Dupamasa ne-am dus pe plaja pentru a ne balaci in ocean, mie-mi face bine la piele apa sarata. In drum spre plaja ne-am cumparat palete pentru Beach Ball, un jos inventat pe plajele din Spania. Paletele sunt din lemn iar mingea e dintr-un cauciuc moale. Pe plaja toata lumea joaca acest jos si eu stiam de el de la un coleg de servici ce s-a jucat acest jos la Mallorca.

Dupa ce am primit premiul, la hotel a fost organizat un concurs de karaoke. Cu greu a reusit sa convinga gagica de aici pe cativa sa cante pentru ca normal, la toti le era rusine de vocea lor. Inainte de inceperea concursului in boxe canta O-zone – Despre mine. Am intrebat-o pe gagica de aici daca nu are in playlist pentru karaoke si aceasta melodie. Raspunsul ei a fost de fapt o intrebare: You understand what they say?…m-am spart de ras, iar dupa ce i-am spus ca sunt din Romania a inceput si ea sa rada. A fost frumos dar acum asteptam ziua de maine, sa vedem ce surprize ne mai aduce.

Pe unii nici macar dj-ul nu-i putea asculta